Fondul documentar ANDREI OȚETEA
Corp A, etajul I

Andrei Oţetea (1894-1977) a fost un creator de şcoală, calitate care s-a materializat prin activitatea la catedră, cât şi prin metoda de cercetare a istoriei.

Moştenirea sa culturală şi spirituală este valorificată prin organizarea Cabinetului documentar ”Andrei Oţetea”, din cadrul Bibliotecii Judeţene ASTRA, constituit în urma donaţiei, făcută de d-na Georgeta Oţetea, soţia academicianului, respectând dorinţa testamentară a acestuia.

Cabinetul reconstituie biroul academicianului, cu cele 6.000 volume de cărţi, tablouri, gravuri, mobilier, galerii, draperii, etc.

Fondul documentar al Cabinetului ”Andrei Oţetea”, de o mare valoare documentară şi bibliofilă, este pus la dispoziţia utilizatorilor bibliotecii, interesaţi de studiul istoriei, (profesori, cercetători, studenţi, masteranzi, doctoranzi), în sistemul accesului liber la raft, putând fi consultat numai la sala de lectură proprie a cabinetului.

Din cele 6.000 de volume, care constituie fondul ”Andrei Oţetea”, 85% sunt lucrări de specialitate, din toate domeniile cunoaşterii, cu accent pe istorie universală şi a României, 65% sunt tipărite în limba română, restul în limbile franceză, engleză, germană, italiană.

Multe din exemplarele de carte ale fondului ”Andrei Oţetea” sunt unicate sau foarte rare în Sibiu şi chiar în restul bibliotecilor din ţară, nedifuzate în România anilor 1950–1980, datorită condiţiilor social–politice ale acelor ani.

Cea mai veche carte existentă în fond este: Francesco Guicciardini –La Historia d’Italia, apărută la Veneţia în anul 1568.

Multe din volume poartă amprenta stilului personal al istoricului Andrei Oţetea: însemnări, autografe, adnotări, sublinieri în text, scurte comentarii.

Fondul documentar ”Andrei Oţetea” poate fi consultat de utilizatori prin intermediul a 2 cataloage clasice (alfabetic şi sistematic), sau online prin accesarea bazei de date a Bibliotecii Judeţene ASTRA.

Pe lângă funcţia de cabinet documentar – de studiu, lectură, informare -, spaţiul găzduieşte periodic acţiuni de protocol sau manifestări ştiinţifice şi artistice: simpozioane, conferinţe, şedinţe de lucru, prezentări de carte, recitaluri de poezie).

Program: 8:00-16:00 (de luni până vineri)

Responsabil: Radu-Nicolae Irimie

Telefon +40 269 215551 int. 132

Fondul documentar IOANA POSTELNICU
Corp A, etajul I

În 18 martie 1910, în Poiana Sibiului, s-a născut Eugenia Banu, viitoarea scriitoare Ioana Postelnicu, care avea să închine oamenilor din Mărginimea Sibiului pagini de neuitat.
Plecată la oraş la vârsta la care memoria nu începuse a reţine imaginile, Ioana Postelnicu şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Sibiu. Va păstra însă în toată această perioadă nostalgia satului natal, locul de unde coborau acei spătoşi unchi ai săi, îmbrăcaţi în cojoace albe, încinşi cu şerpare de piele înflorată, descinşi pentru ea parcă din lumea basmelor.

Au urmat anii Liceului Domnița Ileana în acelaşi ”târg transilvan”, timp care marchează debutul publicistic în revista ”Rampa”, cu articolul eseu ”S-a schimbat amorul”.
În 1928, se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie din Cluj, iar după terminarea studiilor a urmat o perioadă de profunde frământări creatoare, punctată de numeroase călătorii în străinătate: Londra, Cairo, Madrid, Paris, Atena.

În anul 1936, dorind să-şi valorifice caietele pline de încercări literare, se adresează ziarului ”Dimineaţa”, fiind respinsă. T. C. Stan o sfătuieşte să meargă la cenaclul ”Sburătorul”, unde are loc, în 1937, adevărata valorificare a talentului literar al Ioanei Postelnicu, sub oblăduirea lui Eugen Lovinescu.

Debutează cu nuvela ”Ioana”,în revista ”Vremea”, în 1938. În anul 1939, publică romanul” Bogdana”, cartea sa de debut, urmat în 1943 de romanul ”Beznă”, distins cu premiul ”Societăţii Scriitorilor Români”. Între 1939 şi 1943 îi apar numeroase nuvele în ”Viaţa Românească”, “Revista Fundaţiilor Regale” sau în ”Vremea”. Între 1941-1945 este secretară literară la Teatrul Naţional din Bucureşti, perioadă favorabilă întâlnirilor cu personalităţile culturale ale vremii: Liviu Rebreanu, Corneliu Moldovan, Ion Petrovici, ş.a.
După o absenţă îndelungată reapare în librării în anul 1955 cu romanul ”Pădurea Poenari”, urmat de ”Oraşul minunilor, ”Şerfi” şi ”Adolescenţii”.
Anul 1964 marchează un moment important în creaţia sa literară, apariţia amplei construcţii epice ”Plecarea Vlaşinilor”, continuată de ”Întoarcerea Vlaşinilor”, în 1979 şi de ”Urmaşii Vlaşinilor”, în 1989. Prozatoarea aduce o dramă zguduitoare din lumea oierilor sibieni în anii premergători răscoalei lui Horea. Evocând destinele strămoşilor săi, ca o adevărată urmaşă a baciului Alexa Banu, conducător al Vlaşinilor, Ioana Postelnicu asigură romanelor sale autenticitate şi fior participativ.
După aceste vaste construcţii epice, scriitoarea face dovada unei imprevizibile energii, revenind la proza de analiză psihologică, cu volumul de nuvele ”Eternele iubiri” şi romanul ”Remember”.

În anul 1995 i s-a decernat premiul Uniunii Scriitorilor Români, pentru întreaga activitate, în anul 1997 premiul Opera Omnia al revistei ”Ateneu”, iar în 2001 Ordinul ”Serviciul credincios” în grad de Cavaler şi Ordinul ”Pentru merit” în grad de Comandor. S-a stins din viaţă, la Bacău, în 28 noiembrie 2004.

Prin forţa destinului, după o carieră scriitoricească de șase decenii în Bucureşti, prozatoarea s-a retras la Bacău, nu înainte de a-şi dona biblioteca personală Bibliotecii Judeţene ASTRA, fapt ce a condus la constituirea Fondului documentar ”Ioana Postelnicu”, o mică istorie a literaturii române interbelice şi contemporane, prin volumele care constituie fondul şi însemnările aflate pe ele (autografe, dedicaţii, adnotări).
Biblioteca deține portretul prozatoarei, realizat în 1946 de Magdalena Rădulescu, expus permanent în cabinetele documentare.

Program: 8:00-16:00 (de luni până vineri)
Responsabil: Radu-Nicolae Irimie
Telefon +40 269 215551 int. 132

Fondul documentar EUGÈN VAN ITTERBEEK
Corp A, etajul II

Eugèn Van Itterbeek (1934-2012), doctor în litere şi drept, s-a născut la Kessel, Belgia, în 1934. A avut o activitate bogată în Belgia: universitar, poet, critic literar, traducător, eseist, exeget, publicist, redactor la diverse reviste de literatură, secretar general al Asociaţiei Europene de Promovare a Poeziei şi demnitar la Comisiile Europene şi UNESCO.

A venit în România, prima oară, în iunie 1991, invitat de Ştefan Augustin Doinaş, Ion Mircea şi Grete Tartler, la a doua ediţie a Colocviului Internaţional al Traducătorilor, organizat la Sibiu.

La iniţiativa lui Aurel Covaci, tot în acea perioadă, s-a înfiinţat Centrul European de Poezie şi Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica”, preşedinte fiind ales Ştefan Augustin Doinaş, iar Eugèn Van Itterbeek a devenit secretar general.

Până în anul 1994, a fost profesor  la Universităţile din Anvers şi Louvain din Belgia, Eugèn Van Itterbeek fiind, la acea dată, o personalitate de anvergură culturală şi ştiinţifică.

Profesorul Dumitru Ciocoi-Pop, rector al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, i-a propus, în anul 1993, să devină profesor asociat la Departamentul de Limbi Romanice al Facultăţii de Litere şi Arte, iar din anul 1994 se va stabili la Sibiu, localitatea Cisnădioara, pe uliţa Bisericilor, nr. 36.

Până în acel moment, România fusese pentru el „terra incognita”, iar despre Sibiu nu ştia unde se află pe hartă, dacă este sat sau oraş.

Profesorul belgian Eugèn Van Itterbeek şi-a petrecut 17 ani ai vieţii sale la Cisnădioara pentru că a preferat să trăiască într-o localitate mică, extrem de primitoare, într-un cadru natural de o frumuseţe extraordinară şi cu cultură de o profunzime, o vitalitate şi o diversitate incredibile. A fost extrem de recunoscător ţării noastre, care l-a întregit spiritual şi cultural, oferindu-i „experienţă cosmică” pe care nu ar fi găsit-o niciodată în Occidentul Europei.

Întâlnirea cu Aurel Cioran, fratele filosofului, îl determină să înfiinţeze împreună Centrul de Cercetare „Emil Cioran”, ce organizează anual Colocviul Internaţional ”Emil Cioran”. Eugèn Van Itterbeek  este organizatorul şi sufletul acestei prestigioase manifestări ştiinţifice, editează, din anul 1997, Caietele Emil Cioran – Approches crtiques, 11 volume, publicate simultan la Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi la „Les Sept Dormants”, Leuven. Îi este acordat titlul de cetăţean de onoare al comunei Răşinari, în semn de preţuire şi recunoştinţă.

În România a publicat mai multe volume de versuri, scrise în limbile franceză şi neerlandeză: Een meer van stilte/ Un lac de tăcere, 1996 (ediţie bilingvă, poèmes traduits par Mircea Ivănescu, Aurel Covaci, Ileana Marinescu, Ion Mircea et Liliana Ursu); Entre ciel et terre, 1997; Fables, prières et autres poèmes, 2001; Les noces des mots et des choses, 2004; Instantanés transylvaniens, 2004; Un hiver à Cisnădioara, 2006. Tot în perioada şederii sale în Cisnădioara, a scris lucrarea, în 4 volume, Journal Roumain.

După decesul universitarului Eugenius [Renerius Gerardus] van Itterbeek, moştenitorii săi au donat Bibliotecii ASTRA fondul de carte şi de publicaţii periodice, precum şi mobilierul.

Utilizatorii bibliotecii pot consulta aceste publicaţii la sala de lectură.

Din punct de vedere al conţinutului, cele 3140 volume reflectă următoarele domenii din CZU: filosofie, psihologie; religie, teologie; artă, muzică; limbă, lingvistică, literatură (predominant); geografie, istorie.

Limbile în care au fost tipărite lucrările sunt următoarele: franceză, greacă, germană, engleză, italiană, arabă, română, neerlandeză.

Fondul de carte compus din 3140 u.b. se constituie în următoarele segmente:

I. Lucrări de referinţă: enciclopedii, lexicoane, dicţionare;
Exemplificări: Rafael Reyes, Diccionario francés-espaňol y espaňol- francés, 1949 Dictionnaire étymologique de la langue française, Paris, 1950; Brockhaus-Bildwörterbuch Deutsch-Französisch, Wiesbaden, 1955;  Wilhelm  Schmidt, Deutsche Sprachkunde, Berlin, 1967; Dictionnaire de littérature française contemporaine, Paris, 1977; Horia-Nestorescu Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, Bucureşti, 2005.

Lucrări ştiinţifice: tratate, manuale, atlase, albume de artă;
Exemplificăm: Jan Romein, De lage landen bij de zee, Utrecht, 1934; Gaston Cayrou, Le française classique. Lexique de la langue du dix-septième siècle, Paris, 1948; Étienne Gilson, L’esprit de la philosophie médievale, Paris, 1948; Jean Delorme, Chronologie des civilisations, Paris, 1949; Albert Thibaudet, Histoire de la Littérature française de 1789 à  nos jours, Paris, 1952 ; Helmut Hatyfeld, Yves Le Hir, Essai de Bibliographie critique de Stylistique française  et romane (1955-1960), Paris, 1961; Georges Duby, Histoire de la France des origines à nos jours, Paris, 1995; Tzvetan Todorov, Éloge de l’Individu. Essai sur la peinture flamande de la Renaissance, Paris, 2000; Jean-Claude Larchet, La vie aprés la mort selon la Tradition orthodoxe, Paris, 2001;  David Van Reybrouck, Congo. Een Geschiedenis, Amsterdam, 2010; Victor Crăciun, Brâncuşi – Monumentul Rugăciunea, Bucureşti, 2011.

Cartea beletristică: romane, poezie, critică literară, eseuri, literatură universală (traduceri);

Exemplificări: Albert Lavignac, La musique et les musiciens, Paris, 1921; Henri Bremond, Prière et poésie, Paris, 1926;  Henri Bremond, Robert de Souza, La poésie pure. Un débat sur la poésie, Paris, 1926; Nicolas Berdiaeff, Le marxisme et la réligion, Paris,1931; Erich Maria Remarque, Drie Kamaraden, Amsterdam, 1938; Albert Camus, Le mythe de Sisyphe, Paris, 1943, L’Homme révolté, Paris, 1960, Le malentendu suivi de Caligula, Paris,1966, Les justes, Paris, 1966; Marcel Proust, A la recherche du temps perdu, Paris, 1949; Aristotel, Poétique,  Paris, 1952; Platon, Ion, Ménexène, Euthydème, Paris, 1956, La République, Paris, 1959; Mihail Sadoveanu, Opere, vol.9, Bucureşti, 1957;  Charles Pégui, Œuvres poétiques  complètes, Paris, 1951, Oeuvres en prose, Paris, 1959; Apollinaire, Oeuvres poétiques, Paris, 1956;  Paul Claudel, Oeuvre poétiques, 1957; William Faulkner, Parabole, Paris, 1958; T.S. Eliot, Selected Poems, London-Boston, 1961; Antoine de Saint-Exupéry, Citadelle, Paris, 1961; R.M. Albrérès, Histoire du roman moderne, Paris, 1962;  Octavio, Paz, L’Arc et la lyre, Paris, 1965; Jean Paulhan, Oeuvres complètes, 5 vol., Paris, 1966, 1967, 1969, 1970; Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucureşti, 1969; Marguerite Duras, Théâtre, 2 vol, Paris, 1965, 1968, L’Amante anglaise, Paris, 1967,  Abahn Sabana David, Paris, 1970, L’Amour, Paris, 1971; Paul Zumthor, Essai de poétique médiévale, Paris, 1972; Julien Green, Ce qui reste de jour (1966-1972), Paris, 1972,  La bouteille  à la mer 1972-1976, Paris, 1976; Hölderlin, Hypérion ou l’Ermite de Grèce précédé du Fragment Thalia, Paris, 1973; Marguerite Yourcenar, Mémoires d’Hadrien, Paris, 1974; Mircea Eliade, Occultisme, sorcellerie et modes culturelles, Paris, 1978, Le Sacré et la Profane, Paris, 1985;  Herbert R. Lottman, Albert Camus, Paris, 1978; Panait Istrati – Fotograf şi în fotografii = Photographe – photographié, Bucureşti, 1984; Liliane Wouters, Alain Bosquet, La poésie francophone de Belgique 1804-1884, Bruxelles, 1985; Paul Abrudan, Mihai Racoviţan, Transilvania – Documente istorice în lumina adevărului; Erasme, Œuvres  choisies, Paris, 1991; N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1991; Stéphane Mallarmé, Œuvres complètes, Paris, 1992; Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism, s.l.,1992; Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Bucureşti, 1992; Guillaume de Lorris, Jean Meun, Le roman de la rose, Paris, 1992; Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal = De blomen van het kwaad, Groningen, 1995; Franz Kafka, La château, Paris, 1995; Philocalie des Péres neptiques, Paris, 1995; André Gide, Essais critiques, Paris, 1999; Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944, Bucureşti, 2002; Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului în secol 1909-1994, Bucureşti, 2003;  J.M. Cotezee, Elizabeth Costello, Amsterdam, 2003; Orhan Pamuk, Le livre noir, Paris, 2006, Mon nom est Rouge, Paris, 2006; Mihaela-Genţiana Stănişor, Perspectives critiques sur la littérature française du XVII-e siècle, Cluj-Napoca, 2007.

Carte bibliofilă: lucrări cu dedicaţii autografe, ediţii princeps, cărţi ilustrate;

Exemplificări: Émile Zola, L’Argent, Paris, 1927; Maurice Barré, La colline inspirée, Paris, 1936 (pe pagina de titlu însen de proprietate); William Shakespeare, Les comédies, Les tragédies, Paris, 1945; André Malraux, La métamorphose des Dieux, s.l., 1957, William Sommerset  Maugham, Of Human Bondage, Harmondsworth, 1963 (legătură în piele, cotor cu binduri); Francis Ponge, Pour un Malherbe, Paris, 1965 (note marginale, ediţie numerotată); Jean Paulhan, Œuvres complètes, Paris, 1966, 1967, 1969, 1970 (ediţii numerotate, Cercle de Livre Préciuex); La peinture murale de la Moldavie, Bucureşti, 1983; Olivier Pot, Inspiration et mélancolie. L’épietémologie poétique dans les Amours de Ronsard, Genève, 1990 (ediţie numerotată); Mihai Eminescu, Înger şi demon, Craiova, 1993, Luceafărul, Craiova, 1993, Melancolie, Craiova, 1993, Memento mori, Craiova, 1993, Noi amândoi, Craiova, 1993, Numai poetul, Craiova, 1993 (ediţie în casetă); Paul Van Ostaijen, Ville occupee, Antwerpen, 93, Anvers, 1993 (ediţie numerotată); Dostoievski, Crime et Châtiment, Paris, 1994, Les Frères Karamazov, Paris, 1994, L’Adolescent, Paris, 1994, Journal d’un écrivain, Paris, 1994, L’Idiot, Paris, 1995 (ediţie numerotată, textul imprimat pe hârtie de lux/fină);  E.M. Cioran, Brief aaneen verre vriend, Literarte, 1998 (ediţie numerotată); The Oxford Illustrated History of Medieval Europe, Oxford, New York, 1995; Ovidiu Avram, 10 iunie-10 iulie 2009, s.l., s.a. (album de artă, cu autograful editorului); George Avanu, Romania. Unique Place of Romania, Bucureşti, s.a.; E.M. Cioran, Exercices négatifs. En marge du Précis de décomposition, Paris, 2005 (carte cu autoragf).

Carte rară

Exemplificări: Dante’s, Divina Commedia, Haarlem, 1863; André Mary,  Erec et enide, Le chevalier au Lion, Paris, s.a.; Johann Wolfgang von Goethe, Faust, Paris, 1889, Goethes sämtliche Werke, Stuttgart, s.a.; Maurice Maeterlink, Le temple enseveli, Paris, 1911; Maurice Barré, La grande pitié des églises de France, Paris, 1914; Catulle Mendés, Insoline-Insolin, Paris, s.a.; Jaques-Bénigne Bossuet, Œuvres choisies, Paris, 1947.

Colecţia de carte Emil Cioran (filosofie, literatură). Această colecţie cuprinde lucrările autorului şi lucrări despre opera sa.

Exemplificări:

A. Opera scriitorului Emil Cioran: Précis de  decomposition, Paris, 1949; La chute dans le temps, Paris, 1964; Valéry face à ses idoles, Paris, 1970; Il funesto Demiurgo, Milano, 1986; Mes Aveux et Anat??, Paris, 1987; Von Tränen und von Heiligen, Frankfurt am Main, 1988; Breviário de decomposição, Rio de Janeiro 1989; Exercices d’admiration. Essais et portraits, Paris, 1989; La chute dans le temps, Paris, 1990; La tentation d’exister, Paris, 1990; Schimbarea la faţă a României, Bucureşti, 1990; Syllogismes de l’amertume, Paris, 1990; De l’inconvénient d’être né, Paris, 1991; Lacrimi şi sfinţi, Bucureşti,  1991 L’incoveniente di essere nati, Milano, 1991; Silogismos da amargura, Rio de Janeiro, 1991; Histoire et utopie, Paris, 1992; Le livre des leurres, Paris, 1992; Le mauvais Démiurge, Paris, 1992; Tratat de descompunere, Bucureşti, 1992; Bittere sylogismen, Amsterdam, 1993; Sillogismi dell’amarezza, Milano, 1993; História e utopia, Rio de Janeiro, 1994; Esercizi di ammirazione saggi e ritartti, Milano, 1995; Gevierendeeld, Amsterdam-Antwerpen, 1995; Œuvres, Paris, 1995; Storia e utopia, Milano, 1995; Tears and Saints, Chicago, Londra, 1995; Anthologie du portrait. De Saint-Simon à Tocqueville, Paris, 1996; Lacrime e santi, Milano, 1996; Squartamento, Milano, 1996; Sommario di decomposizione, Milano, 1996; Cahiers 1957-1972, Paris, 1997;  La tentazione di esistere, Milano, 1997; Al culmine della disperazione, Milano, 1998; Brief aan een verre vriend, Literarte, 1998; Sillogisme dell’amarezza, Milano, 1998; a caduta nel tempo, Milano, 1999; L’escriptura de la llum i  el desencant, Valencia, 1999; L’Inconveniente di essere nati, Milano, 1999; Carnet pour sténographie, Sibiu, Leuven, 2000; Bestaan als Verleiding, Utrecht, 2001; Geschiedenis en utopie, Amsterdam-Antwerpen, 2002; Syllogismes de l’amertume, Köln, 2002; Zersplitternde Gewißheiten, Frankfurt am Main, 2002;  Lehre vom Zerfall, Stuttgart, 2002; Exercices négatifs. En marge du Précis de décomposition, Paris, 2005; Emil Cioran, Luca Piţu, Sorin Antohi, Silogismele amărăciunii, Bucureşti, 2007;  Le Néant roumain – un entretien. Neantul românesc – o convorbire, Iaşi, 2009;  Über Frankreich, Berlin, 2010; Exercícios de admiração. Ensaios e perfis, Rio de Janeiro, 2011; Über Deutschland. Aufsätze aus dem Jahren 1931-1937, Berlin, 2011.

B. Lucrări despre opera lui Emil Cioran: Sylvie Jaudeau, Cioran ou le dernier homme, Paris, 1990, C.L. Rădulescu, Emil Cioran-conştiinţa ca fatalitate, Bucureşti, 1994;  Richard Reschika, M. Cioran zur Einführung, Hamburg, 1995; Ritrovati, Luoghi, E.M. Cioran e P. Ţuţea a confronto, Poretta Terme, 1995; Ion Dur, De la Eminescu la Cioran, Craiova, 1996; Ştefan Augustin Doinaş, Mai-mult-ca-prezentul, Craiova, 1996; Livius Ciocârlie, Caietele Cioran, Craiova, 1999;  Ion Deaconescu, Dacă m-aş fi aruncat în Sena…, Bucureşti, 2000; Ion Vartic, Cioran naiv şi sentimental, Cluj, 2000; Joan M. Marin, Cioran o el Laberinto de la fatalidad, Valencia, 2001; Nicolae Parfait, Cioran ou le défi de l’être, Paris, 2001; Florin Ioniţă, Viaţa şi opera lui Emil Cioran, Bucureşti, s.a.; Simona Modreanu, Cioran, Paris, 2003, La Dieu paradoxal de Cioran, Monaco, 2003; Valentin Protopopescu, Cioran în oglindă. Încercare de psihanaliză, Bucureşti, 2003; Marta Petreu, Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României”, Bucureşti, 2004; M.V. Buciu, E.M. Cioran – despărţirea continuă a autorului celui rău, Bucureşti, 2005; Roland Jaccard, Cioran et compagnie, Paris, 2005; Mihaela Genţiana Stănişor, Les Cahiers de Cioran l’exil de l’être et de l’œuvre. La dimension ontique et la dimension poïétique, Sibiu, 2005; Aymen Hacen, Le corps du texte, fragmentaire, entre poésie et philosophie dans les  œuvres françaises de Cioran, Lyon, 2006, Le gai désespoir de Cioran, Tunis, 2007; Bernd Matteheus, Cioran – Portrait eines radikalen Skeptikes, Berlin, 2007; Constantin Cubleşan, Din mansarda lui Cioran, Bucureşti, 2007; Marius Dobre, Certitudinile unui sceptic – Emil Cioran, Bucureşti, 2008, M. Liliana Herrera A.,  Alfredo A. Abad T., Cioran – Ensayos Criticos, Universidad Tecnológica de Pereira, Columbia, 2008; M. Liliana Herrera A., Alfredo A. Abad T., Cioran en perspectivas, Universidad Tecnológica de Pereira, Columbia, 2009; Stelian Tănase, Cioran şi securitatea, Iaşi, 2010; Friedgard Thoma, Per nulla al mondo. Un amore di Cioran, Falconara Marittima, 2011;  Mircea Lăzărescu, Chin, extaz, nebunie înaltă în secolul XX, Timişoara, 2011.

Publicaţii periodice vechi şi noi

Publicaţii periodice vechi: Revue des deux mondes, Paris, 1872-1875, 1877, în total 24 u.b.
Publicaţii periodice noi: Alkemie. Revue semetrielle de littérature et philosophie, Sibiu, 2008-2010; Cahiers Benjamin Fondane, Tel-Aviv, 1998, 2000-2004, 2006, 2008, 2009; Convorbiri literare, Iaşi, 2006, 2007; Historia, Paris, 2004-2009; L’Historia, Paris, 1998, 1999, 2001-2004, 2006-2009; Leuvense letters, Leuven, 1984, 1986-1990, 1993-1996; Le Magazine littéraire, Paris, 1978, 1979, 1981, 1983-1996, 1998-2008, 2010, 2011; La Nouvelle revue française, Paris, 1920, 1921, 1924, 1925, 1929, 1930, 1936, 1951, 1953, 1960, 1962, 1965, 1969, 1972, 1977, 1978, 1988, 1990; Okv: Openbaar kunstbezit vlaanderen, Antwerpen, 2005, 2007; Page des libraires, Paris, 1995, 1996; Π – Pi Tijdschrift voor poezie/ Revue de poesie/ Poetry review, Leuven, 1981-1989; Le Point, Paris, 2007, 2008, 2011; Revue d’histoire de la France, Paris,1965, 1968, 1970, 1976, 1978; Roemenië bulletin, Amsterdam, 1995, 2006; Saeculum, Sibiu, 1995, 1996, 2004-2007; Secolul 20, Bucureşti, 1964, 1995, 1997, 1998, 1996, 2000, Secolul 21, Bucureşti, 2001, 2002, 2003; Septentrion: arts, lettres et culture de Flandre et de Pays-Bas, Bruxelles, 1995-2001, 2005, 2006, 2008-2011.
Casete video: 4 u.b.

Exemplificăm: 2 volume Brueghel, 2 volume Rubens.

Program: 9:00-14:00 (de luni până vineri)

Responsabil:

Telefon +40 269 215551 int. 133

Fondul documentar SPECIAL
Corp B, etajul I

Fondul Special al Bibliotecii ASTRA s-a constituit în perioada 1950-1990 și deţine 13.414 volume. Cea mai mare parte a colecției provine din fondul general de carte al bibliotecii, pe parcursul anilor înregistrându-se şi cărţi de la bibliotecile din judeţul nostru. Ca ani de apariţie a acestor publicaţii putem aprecia faptul că majoritatea au apărut în perioada interbelică.
Acest fond de carte s-a constituit în baza unor acte normativ-legislative emise de autorităţile comuniste. În conformitate cu cerinţele respectivelor acte s-a procedat la selectarea fondului de carte avându-se în vedere următoarele criterii:
– Autorii lucrărilor au făcut parte din organizaţiile fasciste (Garda de fier) sau au simpatizat cu acestea;
– Autorii care au făcut parte din mişcarea legionară;
– Conţinutul lucrării se referă la Casa regală din România;
– Discursurile mareşalului Ion Antonescu;
– Discursuri ale personalităţilor germane şi maghiare despre fascism;
– Lucrări despre Moldova dintre Prut şi Nistru (Basarabia);
– Lucrări despre partidele politice istorice din acea perioadă: PNŢ, PNL;
– Discursuri ale liderilor politici ce aparţineau partidelor istorice;
– Lucrări despre francmasonerie;
– Lucrări care aduc atingere sionului, evreilor în general;
– Lucrări care condamnă bolşevismul rusesc;
– Opera M.S. Elisabeta, regina României (Carmen Silva);
– Enciclopedia României, apărută la Bucureşti în 1936, sub patronajul M.S. Carol al II-lea;
– Transilvania, Crişana, Banatul, Maramureşul (1918-1928), Bucureşti, 1929;
– Discursurile lui Nichita Serheevici Hruşciov.
Alte lucrări deosebit de importante pentru cultura românească care au ajuns în acest fond au fost: o parte din opera lui Mircea Eliade (Huliganii, Întoarcerea din rai, Într-o mănăstire din Himalaya, Salazar şi Revoluţia în Portugalia); scrierile politice ale marelui poet Mihai Eminescu (Articole de politică românească, Bucovina şi Basarabia, Opera politică); o parte din opera poetului George Coşbuc (Istoria unei coroane de oţel, Poezii), întreaga operă a lui Radu Gyr; opera politică a lui Dimitrie Gusti ş.a.
După 1970, până inclusiv în anul 1990, au fost introduse în acest fond şi lucrările scriitorilor care emigrau în Occident.
Din cele 13.414 u.b. aproximativ 7500 volume sunt manuale şcolare pentru şcolile primare, gimnaziu şi şcoli normale. După limba în care au fost tipărite, manualele reflectă structura populaţiei din România la acea dată, dar şi după modul de organizare a sistemului de învăţământ: în limba franceză, engleză, germană, rusă, maghiară, sârbă, turcă (de ex.: Abecedar turcesc, tipărit cu litere turceşti).
Ca şi conţinut, Fondul Special reflectă toate domeniile cuprinse în CZU.
Tot în acest fond se regăsesc un număr apreciabil de almanahuri şi calendare. Ex.: Calendarul pentru popor al Asociaţiunii, întocmit de Horia Petra-Petrescu, pe anii 1939-1943; Calendarul românescu; Calendarul sportiv; Calendarul Voinţa Banatului; Calendarul bunului creştin. Dintre almanahuri amintim: Almanahul Casei Naţionale de Economii; Almanahul Plugarul din Ardealul de nord; Almanahul Dacia Traiana; Almanahul Cuvântul mareşalului către săteni; Almanahul învăţătorilor; Almanahul teatrului românesc; Almanahul şcoalei primare şi familiei; Almanahul ziarelor Basarabiei şi Bucovinei.

Program: 9:00-14:00 (de luni până vineri)
Responsabil:
Telefon +40 269 215551 int. 133

Fondul documentar EMIL și AUREL CIORAN
Corp A, etajul I

Viaţa literară şi filosofică a anilor ’90 a fost marcată de prezenţa vie a avocatului Aurel Cioran, fratele celebrului filosof Emil Cioran.

Cei doi fraţi, născuţi în Răşinari, în familia lui Emilian Cioran, viitor preot în sat, apoi protopop la Sibiu, cu o bază intelectuală temeinică, au avut destine contradictorii.

Personalitate a elitei intelectuale din Sibiu, Aurel Cioran a avut cutezanţa propriilor convingeri. La fel de neînduplecat, dar cu încântare a urmărit ascensiunea fratelui Emil, plecat din ţară în 1937 şi stabilit în cele din urmă la Paris şi care a ajuns una din figurile proeminente ale filosofiei europene.

Corespondenţa lor este un calendar exact al drumului sinuos al lui Emil, de la statutul de condeier anonim, la cel de celebritate europeană şi mondială.

Emil şi Aurel Cioran se sting din viaţă la interval de doi ani, 20 iunie 1995, respectiv 7 noiembrie 1997.

După moartea lui Aurel Cioran, conform dorinţei sale testamentare, soţia, d-na Eleonora Cioran, donează Bibliotecii Judeţene ASTRA 600 volume din biblioteca lui personală, care formează fondul de documentar ”Aurel şi Emil Cioran”, împreună cu 600 scrisori din dialogul epistolar cu diferite personalităţi, integrate în Colecţiile Speciale ale bibliotecii.

Cărţile se încadrează în domeniul filosofiei şi ştiinţelor sociale, dar găsim şi beletristică, cărţi din literatura română şi franceză. O parte dintre ele poartă amprenta filosofului Emil Cioran, autografe, dedicaţii, adnotări, dar şi pe cea a lui Aurel Cioran, cei doi fraţi fiind împreună şi după moarte prin cărţile care formează fondul cabinetului.

Program: 8:00-16:00 (de luni până vineri)

Responsabil: Radu-Nicolae Irimie

Telefon +40 269 215551 int. 132

Fondul documentar SILVIU ȚEPOSU
Corp A, etajul I

Silviu Țeposu s-a născut în satul Comăna de Sus, în Țara Făgărașului, la 28 august 1892. Prin bunica dinspre mamă s-a înrudit îndeaproape cu vestita familie Pușcariu, care a dat neamului și culturii românești pe Ioan cavaler de Pușcariu, arhimandritul Ilarion Pușcariu și filologul Sextil Pușcariu.

Alături de Onisifor Ghibu, Sextil Pușcariu. Ioan N. Ciolan și alții, Silviu Țeposu s-a implicat activ în transformarea și organizarea învățământului primar și secundar românesc, de la anterioarele școli confesionale, în învățământ de stat. De asemenea, alături de alte personalități astriste, și-a concentrat eforturile pentru sporirea prestigiului Asociațiunii, revitalizarea activității în majoritatea despărțămintelor și constituirea altora noi, sporirea considerabilă a numărului bibliotecilor poporale, al căror număr va ajunge la câteva mii, intensificarea cursurilor pentru analfabeți și introducerea universităților populare.

Ca urmare a recunoașterii meritelor, primul ministru, Nicoale Iorga, îi înmânează, în 1932, Ordinul Meritul Cultural.

Deși mic ca număr de titluri – 126 u.b. -, Fondul documentar Silviu Țeposu este valoros, prin volumele rare editate în perioada inter- și postbelică din diferite domenii: istorie, beletristică, istoria artei și psihologie. Cu o legătură frumoasă în piele și tipărite pe hârtie velină, multe dintre cărți poartă semnătura  ilustrului profesor.

Din cele mai însemnate lucrări se numără cele ale lui Nicolae Iorga (Acte românești din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova, Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene, Generalități cu privire la studiile istorice: Lecții de deschidere și cuvântări, Din faptele străbunilor, Istoria poporului românesc, Istoria românilor prin călători), Vasile Pârvan (Idei și forme istorice), Dimitrie Onciul (Din istoria României), P.P. Panaitescu, Ștefan Meteș (Din istoria neamului românesc, apărută la Sibiu), Silviu Dragomir (Relațiile bisericești ale Românilor din Ardeal cu Rusia în veacul XVIII), Alexandru Lapedatu (Monumentele noastre istorice).

Program: 8:00-16:00 (de luni până vineri)

Responsabil: Radu-Nicolae Irimie

Telefon +40 269 215551 int. 132

Fondul documentar ACADEMIA ROMÂNĂ
Corp A, etajul II

Istoricul înfiinţării Academiei Române
În decursul istoriei, în ţara noastră, cărturarii şi învăţaţii au fost preocupaţi dintotdeauna de dezvoltarea învăţământului, culturii şi ştiinţei, de a fi în pas, în aceste domenii, cu ţările civilizate ale Europei. Pentru a demonstra că spaţiul de locuire a românilor a fost şi el cuprins în procesele spiritualităţii europene, vom enumera o parte din instituţiile de învăţământ, asociaţii culturale şi societăţi ştiinţifice care au fost înfiinţate şi au funcţionat în decursul timpurilor.
Despot Vodă, domnitorul Moldovei (1561-1563), a înfiinţat la Cotnari, în anul 1562, un gimnaziu de rang academic „Shola latina” şi o bibliotecă, făcând chiar un proiect pentru a pune bazele unei Academii de oameni învăţaţi, la Suceava, pe lângă curtea sa, care însă nu s-a finalizat. Despot Vodă era originar şi şi-a făcut studiile în apusul Europei, unde regii şi împăraţii, la curţile lor, erau înconjuraţi de scriitori, filosofi şi oameni de artă, astfel că decide să înfiinţeze acest gimnaziu, după model apusean, la Cotnari, şi o bibliotecă de curte.
Câteva decenii mai târziu, Petru Cercel, domnitorul Ţării Româneşti (1583-1585), a trecut la organizarea efectivă a unei Academii, la reşedinţa sa din Târgovişte. Pentru aceasta el a invitat la curtea domnească oameni de cultură români, dar şi oameni de cultură greci, italieni şi francezi, dezbaterile din cadrul acestui for ştiinţific fiind prezidate de însuşi domnitorul.
Odată cu dezvoltarea ştiinţelor şi în spaţiul românesc – Ţara Românească, Moldova şi Transilvania -, în veacurile XVI-XVIII se înfiinţează şcoli, instituţii de nivel înalt, unde membrii corpului didactic susţineau dezbateri la nivelul ştiinţelor vremii.
Ca o necesitate imperioasă pentru progresul limbii şi al culturii în general, în etapa de tranziţie la noile structuri moderne, a fost înfiinţarea societăţilor ştiinţifice şi culturale.
În 1644, s-a fondat la Iaşi, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), iar în Ţara Românească, în timpul lui Şerban Cantacuzino (1678-1688), câte o Academie grecească de ştiinţe înalte, cu contribuţia unor profesori de origine greacă, aduşi pentru acest scop.
Cea mai veche societate ştiinţifică, a cărei răspândire urma a se face în toate cele trei principate, a fost aşa-numita Societate filosofească a neamului românesc în Mare Principatu Ardealului, înfiinţată la Sibiu, în anul 1795, de către cărturari români ardeleni, împreună cu cei din Bucureşti şi Iaşi, fiind considerată, mai târziu, de Dimitrie Gusti drept „o venerabilă străbună a Academiei”. Printre cărturarii care s-au preocupat de această societate filosofică îi amintim pe medicul oculist al Marelui Principat al Ardealului, Ioan Piuaru-Molnar (Ioan Molnár de Müllersheim), Dimitrie Eustatievici, Ienăchiţă Văcărescu şi Paul Iorgovici. La începutul anului 1795, s-a publicat în tipografia lui Petrus Barth, din Sibiu, o Înştiinţare a societăţii prin care se solicita autorităţilor înfiinţarea unui periodic românesc Vestiri filosofeşti şi moraliceşti: „După cum cetim că vestesc istoriile cele vechi, mai vârtos toate neamurile au avut sârguinţă ca să-şi împodobească stilul limbii sale cu usebita şi întocmita cuvântare, cât putem zice că prin poliirea stilului şi deprinderea în învăţături s-a înălţat firea a multor neamuri până la cea mai înaltă stare a nemuririi. Acest instinct s-au pogorât de la acele Neamuri vestite, pănă în epoca vremii cei de acum, când ne deşteptă înţeleptul Appolo şi pre noi, să ne îndeletnicim a sprijini din sânul ştiinţelor, darurile visteriei sale, că numai prin deprinderea acelor învăţături să asculte puterea minţii, ca să putem cugeta în adevăr luminat despre cele cereşti, văzute şi nevăzute alcătuiri…” Dar nici Societatea filosofească a oamenilor de cultură şi nici periodicul proiectat nu au putut fi concretizate, deoarece autorităţile austro-ungare nu au acordat autorizaţie de apariţie şi funcţionare. Animatorii principali ai proiectelor, Ioan Piuaru-Molnar, Paul Iorgovici şi Ienăchiţă Văcărescu au fost – toţi trei – autori de gramatici ale limbii române. Mai notăm faptul că Dimitirie Eustatievici, director al şcolilor ortodoxe din Transilvania, în 1789, tot la Sibiu, încerca să pună bazele unui periodic românesc sub titlul Foaie română pentru economie, pe care intenţiona să-l editeze sub egida Societăţii filosofeşti a neamului românesc din Mare Principatu Ardealului. Deşi autorităţile din Transilvania i-au înaintat memoriul cu o rezoluţie favorabilă către Curtea de la Viena, motivând că este unul dintre cei mai renumiţi „bărbaţi” ai românilor, „care şi-a dobândit merite mari pentru realizarea şcolilor normaliceşti”, proiectul nu s-a putut realiza.
La începutul secolului al XIX-lea, la Braşov, se întemeiază Societatea literară română (1822), la iniţiativa unor boieri cărturari refugiaţi aici, din Ţara Românească, în timpul Revoluţiei de la 1821 – Nicolae Văcărescu, Ion şi Constantin Câmpineanu, Dinicu Golescu – cărora li se alătură şi intelectualii braşoveni, precum: Vasile Popp, Ioan Barac ş. a.
În această perioadă, Ioan Heliade Rădulescu publică, la Sibiu (1828), la tipografia lui Petrus Barth, Gramatica românească, în prefaţa căreia propunea să se întemeieze „o Academie de câţiva bărbaţi, a căror treabă să fie numai literatura românească, cari cu vremea vor pune în regulă şi vor desăvârşi limba prin facerea unui dicsioner”. La 8 aprilie 1829, marele cărturar I.H. Rădulescu va edita prima gazetă românească din Principate, la Bucureşti, Curierul românesc, care publica în paginile sale articole cu conţinut politic, administrativ, dar, mai ales, se va axa pe probleme de cultură şi literatură.
În capitala Moldovei, la Iaşi, în anul 1834, a luat naştere Societatea medicinei şi istoriei naţionale, membrii fondatori fiind medicii Iacob Cihac şi Mihai Zotta. Potrivit statutelor, scopul societăţii medico-naturale era îndreptat spre „ a păşi, pe cât va fi cu putinţă, deopotrivă cu literatura”, sporindu-se „ramul medicinal” în Moldova. La Iaşi, se tipărea, de la 1829,k „Albina Românească”, iar la 1840, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, apărea „Dacia literară”, în paginile căreia se milita pentru „o limbă şi o literatură comună pentru toţi”.
Tot la Iaşi, în Moldova, se înfiinţează în toamna anului 1860 societatea știinţifico-literară, Ateneul Român, care va avea ca organ de presă revista „Ateneul Român”. Statutele societăţii dezvăluiau că „Ateneul este o societate literară, ştiinţifică şi artistică”, având ca motto „Literile sunt expresiunea societăţii” (Seneca). Scopul principal al acesteia fusese elaborarea unei gramatici şi a unui dicţionar al limbii române. Printre colaboratorii revistei îi amintim pe: Mihail Kogălniceanu, A. Papiu Ilarian, S. Bărnuţiu, Filaret Scriban, poetul G. Tăutu, V. A. Urechia, B.P. Hașdeu, fabulistul Alecu Donici. Revista va fiinţa doar doi ani (1860, 1861), când în ultimele luni ale anului, se anunţa apariţia unei noi publicaţii, la Bucureşti, „Revista română”.
V.A. Urechia, membru al Societăţii Ateneul Român şi colaborator al revistei „Ateneul Român”, dar şi în calitatea oficială de director al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii din Moldova, propunea instituirea unei comisii „din bărbaţi din toate provinciile române, pentru alcătuirea unui dicţionar şi a unei gramatici”.
Este de remarcat efortul cărturarilor din Ţara Românească de a înfiinţa societăţi literare, obiectivul principal fiind întocmirea unui dicţionar al limbii române, „văzându-se trebuinţă de a se aşeza oarecari reguli, prin care să se poată păşi o uniformitate în construcţia zicerilor ce se introduc în limba românească”. Astfel se înfiinţează, în 1844, o nouă Societate literară, transformată apoi, în 1845, în Asociaţia literară a României, din care făceau parte: fraţii Bălceşti, Cezar Bolliac, fraţii Goleşti, Christian Tell, Gr. Alexandrescu, I. Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, Ioan Voinescu ş.a.
„Revista română”, de la Bucureşti, pe care o anunţase „Ateneul” din Iaşi, a reprezentat un moment important în dezvoltarea culturii din timpul anilor Unirii Principatelor, deşi a avut o periodă scurtă de apariţie, 1861-1863. În paginile sale, au apărut scrierile lui Nicolae Bălcescu, dar şi ale unor poeţi şi literaţi consacraţi: Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Nicolae Filimon, D. Bolintineanu, Ion Ghica, Alexandru I. Odobescu, George Creţeanu, Dimitrie Berindei. Această publicaţie era pătrunsă de noul suflu al generaţiei de după 1848, ce se călise în emigraţie, sub influenţa lui Nicolae Bălcescu, şi ne referim, mai ales, la grupul parizian „Junimea Română”, 1851. Societatea studenţilor români de la Paris a reuşit să editeze o revistă cu acelaşi nume, care a fost expediată şi în ţară. Dintre colaboratori, amintim: G. Creţeanu, A. I. Odobescu, D. Berindei, G. Lecca şi G. Florescu, redactor şef.
La începutul anului 1861, fruntaşii românilor din Transilvania s-au întrunit într-o „adunare consultătoare”, în data 9/21-11/23 martie, la Sibiu, pentru „înfiinţarea unei reuniuni a cărei chemare să fie lăţirea culturei poporale şi înaintarea literaturii cu puteri unite”. La această adunare, sub preşedinţia lui Andrei Şaguna, având ca secretari pe G. Bariţiu şi N. Popea, s-au dezbătut proiectele de statute, pregătite de G. Bariţiu, T. Cipariu, Ioan Puşcariu şi A. Şaguna, alegându-se o comisie care să le studieze.
Adunarea de constituire a Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român s-a desfăşurat la Sibiu, în zilele de 23-26 octombrie/4-7 noiembrie 1861. Andrei Şaguna, primul preşedinte al acestei prestigioase asociaţiuni, a rostit o cuvântare prin care sublinia că activitatea Asociaţiunii este „pre cât de nobilă şi frumoasă şi unică în felul său, pre atât de serioasă şi grea, pentru că cere o perseverenţă de fier şi un sacrificiu din inimă”, şi cu îndemnuri la acţiune unită, pentru ca ea să strălucească şi să dăinuiască.
De la început s-au înscris 203 membri ordinari, 9 membri fondatori, 27 membri onorari. Biroul de conducere ales a avut următoarea componenţă: Andrei Şaguna, preşedinte, T. Cipariu, vicepreşedinte, G. Bariţiu, secretar I, Veştemean, secretar II, Antoniu Bechniţiu, casier, Visarion Roman, arhivar şi bibliotecar. Membrii comitetului au fost următorii: Ilie Măcelariu, Axente Sever, C-tin Pappfalvi, Petru Man, Pavel Vasici, Sava Popovici Barcianu, Ioan Popazu, Nicolae Popea, Iacob Bologa, Gavriil Munteanu, Ioan Antonelli, dr. Ioan Nemeşiu. Ca membri onorari, au fost aleşi oameni de cultură români şi străini: Aaron Florian, Constantin Hurmuzachi, August Treboniu Laurian, Simion Bărnuţiu, Ioan Maiorescu, Alexandru Papiu Ilarian, Damaschin Bojinca, Petrache Poenaru, Aron Pumnul, George Fontanini, Atanasie Şandor, contele Csàki George (pentru ajutoarele acordate şcolilor româneşti şi literaturii române), Aureliu Kecskeméti (redactor la „Sürgöny”din Budapesta, pentru „favorizarea limbii române”), dr. E.J. de Tkalaz (redactorul jurnalului „Ost-west” din Viena, pentru „favorizarea limbii române). Dintre membrii fondatori ai Asociaţiunii, îi menţionăm pe: Andrei Şaguna, George Bariţiu, Timotei Cipariu, Aaron Florian, Simion Bărnuţiu, Ioan Maiorescu, Al. Papiu Ilarian, Andrei Mocsonyi, Petrache Poenaru.
Încă de la începutul activităţii, Asociaţiunea a fost organizată în trei secţiuni: filologică, istorică şi de ştiinţe fizico-naturale. Tot în 1861, se pun bazele bibliotecii, fiind prima bibliotecă românească din Transilvania, având ca bibliotecar pe Visarion Roman.
Asociaţiunea şi-a propus un program amplu de emancipare a poporului prin cultură ceea ce a dus la înfiinţarea unor instituţii speciale: biblioteci, muzee, case naţionale, şcoli, dar şi publicaţii: reviste, calendare, cărţi, colecţii de cărţi. Prima revistă înfiinţată a fost „Transilvania”, în anul 1868, la Braşov, sub conducerea lui G. Bariţiu; apoi „Ţara Noastră”, sub conducerea lui O. Goga; „Societatea de mâine”, sub redacţia lui V. Goldiş, Ioan Lupaş, Onisifor Ghibu; „Foaia noastră”, redactor Victor Lazăr; „Gând Românesc”, sub redacţia lui Ion Chinezu, Olimpiu Boitoş; „Revue de Transylvanie”, sub redacţia lui Silviu Dragomir, D.D. Roşca; „Foaia poporului”, avându-i în colegiul de redacţie pe Silviu Dragomir, Ion Agârbiceanu, Emilian Cioran, Ion Breazu, iar la Cluj a apărut „Buletinul Eugenic şi Biopolitic”, sub redacţia dr. Iuliu Moldovan.
Cea mai mare realizare a Asociaţiunii, în plan editorial, a fost publicarea, în perioada 1898-1904, a „Enciclopediei Române”, sub coordonarea lui Corneliu Diaconovich, prima din România, prima din sud-estul Europei, a patra din Europa.
La Cernăuţi, s-a înfiinţat Societatea pentru cultură şi literatură română din Bucovina, organizată la început, într-un mod mai modest, sub forma unei Reuniuni române de lectură, iar mai apoi, la 19 aprilie/1 mai 1862, s-a deschis adunarea constitutivă a societăţii, sub directa îndrumare a filologului Aron Pumnul şi a profesorului I.G. Sbiera. Încă de la început, Societatea bucovineană şi-a organizat o bibliotecă, la care au contribuit oameni de cultură din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Între donatorii bibliotecii, s-au numărat: A.T. Laurian, Al. Odobescu, C. Negruzzi, Cezar Bolliac, V. Alecsandri, Andrei Şaguna şi poetul G. Tăutu.
Academia Română, cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România, a fost fondată prin Decretul nr. 582 din 1/13 apilie 1866 al Locotenenţei domneşti, sub titulatura de Societatea Literară Română, cu misiunea de a definitiva ortografia limbii române, de a redacta o gramatică şi un dicţionar-tezaur. Deschiderea festivă a Societăţii literare se va desfăşura la Bucureşti, la 1 august 1867, ca un mare eveniment naţional, când au avut loc mai multe şedinţe inaugurale. În prima sesiune s-au aprobat statutele societăţii, prin care s-a stabilit titulatura de Societatea Academică Română, aceasta fiind organizată în trei secţiuni: literară-filologică, istorie-arheologie şi cea de ştiinţele naturii. Cărturarii aleşi la conducerea Societăţii Academice au hotărât să nu îmbrăţişeze numai problemele de limbă şi istorie, ci şi materia fizică, care constituie patrimoniul naţional al poporului român.
Numărul membrilor fondatori ai Societăţii era fixat la 21, care să reprezinte toate regiunile româneşti, inclusiv aromânii, după cum urmează:
– 7 membri din vechiul regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Alexandrescu-Urechia, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A: Rosetti şi Ion C. Massim., adăugându-se, în anul următor, la aceşti 7 membri încă doi: Titu Maiorescu şi Nicolae Ionescu;
– 3 membri din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu, George Bariţiu;
– 3 membri din Basarabia: Alexandru Hasdeu, Constantin Stamati;
– 2 membri din Bucovina: Alexandru Hurmuzachi şi Ambrosiu Dimitrovici;
– 2 membri din Maramureş: Iosif Hodoş, Alexandru Roman;
– 2 membrii din Banat: Alexandru Mocioni şi Vincenţiu Babeş;
– 2 membri aromâni: Ioan D. Caragiani şi Dimitrie Cozacovici.
Tot în cadrul acestor şedinţe s-a ales biroul de conducere al Societăţii, devenită, conform statutelor Societatea Academică, format din: Ion Heliade Rădulescu – preşedinte, Timotei Cipariu – vicepreşedinte, August Treboniu Laurian, Al. Roman, V. Alexandrescu-Urechia, Ioan Massim – secretari.
În cursul acestei sesiuni, s-a pus temei Bibliotecii Academiei, printr-o generoasă iniţiativă a episcopului de Buzău, Dionisie Romano, originar din Săliştea Sibiului, care a donat 73 cărţi vechi româneşti din colecţia marelui bibliofil Constantin Cornicescu-Olteniceanu. După moarte (18 ianuarie 1873), biblioteca sa personală a intrat în patrimoniul Academiei Române. De o mare valoare documentară au fost cele 150 manuscrise (româneşti, greceşti, slave, turceşti, arabe), precum şi dicţionarele, ediţiile rare din clasici şi scriitori moderni, aproximativ 7000 cărţi vechi, constituind primul fond al Bibliotecii Academiei Române.
La propunerea lui Iosif Hodoş, s-a trimis o telegramă de felicitare Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român, a cărei adunare se desfăşura, în acea perioadă la Cluj.
Societatea Academică Română, în decursul activităţii sale, a fost cunoscută sub următoarele titulaturi: din 1879, prin Decretul nr. 749, semnat de regele Carol I, s-a declarat Academia Română ca institut naţional; prin Decretul prezidenţial nr. 76, din 1948, Academia Română a devenit Academia Republicii Populare Române; în urma adoptării Constituţiei în 21 august 1965, s-a intitulat Academia Republicii Socialiste România; prin Decretul – Lege nr. 4, din 5 ianuarie 1990, înaltul for ştiinţific poartă numele Academia Română.
De-a lungul etapelor existenţiale ale Academiei Române, elementele comune, de continuitate sunt: menirea instituţiei a fost şi este dezvoltarea, recunoaşterea şi consacrarea valorilor culturale, ştiinţifice (în prima etapă, prioritate au avut problemele filologice); conducerea centrală a fost şi este asigurată de adunări generale, fiind conduse de un birou format din preşedinte, vicepreşedinte, secretari; activitatea se desfăşoară pe baza decretelor de înfiinţare, a statutelor şi regulamentelor; activităţile ştiinţifice, culturale se desfăşoară prin sesiuni generale, extraordinare, solemne; se realizează lucrări fundamentale în toate domeniile ştiinţifice şi culturale, crearea şi dezvoltarea relaţiilor Academiei Române cu alte academii, societăţi de cultură, ştiinţifice, cu instituţii de învăţământ din ţară şi străinătate ş.a.
Dintre lucrările fundamentale ale acestui for ştiinţific enumerăm:
– Dicţionarul Limbei Române , A.T. Laurian – I.C. Massim, vol. I, II, 1871, 1876, şi un Glosariu, 1871
– Etymologicum Magnum Romaniae, Bogdan Petriceicu Hașdeu, 1886-1898
– Bibliografia Românească Veche (1508-1830), vol. I-III, Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, (1903-1912)
– Publicaţiile periodice româneşti (1820-1906), lucrare elaborată de Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu
– Atlase antropologice
– Atlasul etnografic român
– Atlase lingvistice pe provincii istorice
– Biblia Vulgata, vol. I-V
– Dicţionarul explicativ al limbii române
– Dicţionarul limbii române, vol. I-XIX
– Dicţionare ştiinţifice pentru ştiinţe exacte
– Documente privind Istoria României
– Fontes Historiae Daco-Romane
– Călători străini despre Ţările Române
– Tratate şi monografii

Legăturile dintre Academia Română şi Asociaţiunea „ASTRA”
Între Academia Română şi Asociaţiunea ASTRA au existat legături strânse, în primul rând, prin membrii acestor două instituţii, în sensul că o parte dintre membrii fondatori ai Asociaţiunii au fost şi membrii fondatori sau numai membri ai Academiei Române, ex.: George Bariţiu, Timotei Cipariu, Iosif Hodoş, Alexandru Roman, Vincenţiu Babeş, Alexandru Papiu-Ilarian, August Treboniu Laurian, Andrei Mocsonyi, Gavriil Munteanu.
Legătura strânsă dintre ideile şi preocupările celor două societăţi e relevată de George Bariţiu la dezbaterile din 1867 (la constituirea Societăţii Academice), când acesta arăta că „ideea unei academii române nu e de ieri, iar eu din parte-mi am venit la cunoştinţa ei înainte de aceasta cu zece ani. Această idee a fost născătoarea celor trei societăţi literare din Transilvania, Ungaria şi Bucovina, înfiinţate între anii 1861-1862. Această idee a luat forme aici într-un mod mult mai măreţ şi mai impunător”.
Cele trei secţii filologică, istorică şi a ştiinţelor naturale, preconizate de Asociaţiunea ASTRA, au constituit o schiţare a viitoarelor secţii ale Societăţii Literare Academice, în care învăţaţii din teritoriile locuite de români dezbăteau, prin eforturi comune, aceleaşi probleme ce vizau limba, istoria poporului român şi alte domenii ale ştiinţelor.
Bibliotecarul Nicolae Togan publica, în anul 1895, la Sibiu, Catalogulu Bibliotecei Asociaţiunei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, la Editura „Asociaţiunei transilvane”, unde făcea precizarea că Asociaţiunea dispune „de o preţioasă comoară în biblioteca sa”. Catalogul cuprindea toate publicaţiile intrate în bibliotecă până la 1894, printre acestea fiind evidenţiate o serie de cărţi donate de Academia Română. Legea depozitului legal, de care Biblioteca Asociaţiunii beneficiază între anii 1923-1949, va duce la creşterea însemnată a fondurilor de publicaţii, dar, în acelaşi timp, biblioteca va primi cărţi de la toate editurile din ţară, inclusiv de la Academia Română, dar şi productele editoriale ale Asociaţiunii se vor regăsi la Biblioteca Academiei Române.
Rodul activităţii ştiinţifice comune este încununat, pe plan publicistic, cu elaborarea şi apariţia sub auspiciile „Astrei” la Sibiu, în 1904, a Enciclopediei Române, în trei tomuri, la care a colaborat un colectiv larg de peste 172 de personalităţi din ţară şi străinătate care, fără a fi renumeraţi, au dus lucrarea până la capăt.
În perioada modernă, colaborarea între cele două instituţii a continuat. Academicianul Ştefan Pascu a organizat Sesiunea Academiei Române – 120 de la înfiinţarea ASTREI, 1981; Sesiunea Academiei Române – 125 de ani de la înfiinţarea ASTREI, 1986, iar la Sibiu se organizează, în zilele de 29-31 august, Sesiunea omagială 125 de ani de la înfiinţarea ASTREI, integrată în manifestarea largă Zilele Academice Istorice. Onorează cu participarea sa Biroul Prezidiului Academiei Române: Radu Voinea, preşedinte, Ştefan Pascu, Cristofor Simionescu, Caius Iacob şi ÎPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului. În anul 1987, sub egida Academiei Române şi a Societăţii de Ştiinţe Filologice, apare volumul ASTRA (1861-1986). Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român. În Aula Academiei Române, la 25 octombrie 2011, a avut loc Sesiunea omagială 150 de ani de la întemeierea Asociaţiunii ASTRA (1861-2011), la care au participat, ca invitaţi, membrii marcanţi ai Asociaţiunii ASTRA, precum şi directorul Bibliotecii ASTRA, Silviu Borş.

Constituirea Fondului Academia Română
Acest fond de carte s-a înfiinţat în anul 2012, la iniţiativa conducerii Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu, printr-o colaborare cu Academia Română, respectiv editura acestui for ştiinţific naţional.
Academia Română a făcut primul pas în acest demers, donând un număr însemnat de documente, în primul rând lucrări de referinţă pentru cercetare ştiinţifică şi informare, din toate domeniile CZU.
După acest prim pas, Biblioteca ASTRA şi-a propus să achiziţioneze periodic lucrările editate de Academie, pentru a îmbogăţi zestrea informaţională a instituţiei, dar şi pentru a veni în sprijinul cercetătorilor şi al utilizatorilor noştri.
Fondul conţine lucrări de referinţă, precum:
– Dicţionarul limbii române, vol. I-XIX
– Biblia vulgata, vol. I-V
– Atlase antropologice
– Atlasul etnografic român
– Atlase lingvistice pe provincii istorice
– Dicţionarul explicativ al limbii române
– Dicţionare ştiinţifice pentru ştiinţe exacte
– Documente privind Istoria României
– Fontes Historiae Daco-Romane
– Călători străini despre Ţările Române
– Tratate şi monografii
– Bibliografia istorică a României
– Documenta Romaniae Historica (serie)
– Albume de artă
– Publicaţii periodice

Program: 9:00-14:00 (de luni până vineri)
Responsabil:
Telefon +40 269 215551 int. 133