Recomandare cărți de vacanță

Pe lângă autorii preferați și titlurile pe care doriți să le savurați în această vară, vă sugerăm să vă uitați și asupra unei autoare mai puțin cunoscută în România, și anume asupra Marthei Hall Kelly care a adus în atenția publicului două romane de excepție.

Vă dorim lectură plăcută tuturor!

Martha Hall Kelly:

„Când înflorește liliacul” (Lilac Girls), trad. Mirela Axente, București, Litera, 2019;

„Trandafirii pierduți”(Lost Roses), trad. Adina și Gabriel Rațiu, București, Litera, 2019.

        Martha Hall Kelly s-a născut în New England, dar locuiește în Connecticut și în Martha’s Vineyard, Massachusetts alături de familia ei. A lucrat mai mulți ani în firme de publicitate în calitate de copywriter. În 2016 a publicat romanul „Când înflorește liliacul”, iar în 2019 romanul „Trandafirii pierduți”, scris ca un „prequel” la primul roman.

     „Când înflorește liliacul” este un roman de debut impresionant și reprezintă cu siguranță un interes special pentru cititorii de cărți de ficțiune istorică. Mi-a plăcut foarte mult romanul și, prin urmare, l-am recomandat și altora care au rămas puternic impresionați de acesta, cu atât mai mult cu cât este inspirat de evenimente și de oameni reali. Cei care au citit „Privighetoarea” scrisă de Kristin Hannah și „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, scrisă de Anthony Doerr vor îndrăgi cu siguranță și cartea aceasta.

1

     Autoarea Martha Hall Kelly ne relatează în roman povestea a trei femei: Caroline Ferriday, Kasia Kuzmerick și Herta Oberheuser, acțiunea fiind plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Newyorkeza Caroline Ferriday deține un post (neplătit) la consulatul francez, se îndrăgostește de un tânăr actor, însă, viața ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia, în septembrie 1939, la scurt timp, cucerind Franța. Caroline și cei de la consulat fac eforturi uriașe pentru sprijinirea copiilor orfani și a civililor care au suferit de pe urma invaziei naziste, organizând acte de caritate pentru strângerea de fonduri pentru sprijinul acestora, uneori folosindu-și banii din propriul buzunar, sau oferind spre vânzare obiecte personale (argintărie și alte lucruri de preț – dovedind aici marea generozitate a Carolinei și familiei din care provenea) pentru a cumpăra alimente și hăinuțe pentru copii.

     Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce, e pe cale să se sfârșească, pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, a făcut un pas greșit și aceasta a dus la consecințe grave, atât pentru ea și familia ei, cât și pentru cei apropiați la care ținea foarte mult.

     Tânăra și ambițioasa doctoriță Herta Oberheuser acceptă un post de medic guvernamental, acesta fiind pentru ea biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă, spre surpriza ei, se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați. Destinele celor trei personaje se intersectează atunci când Kasia este trimisă în faimosul lagăr de concentrare Ravensbrück, un lagăr nazist pentru femei.

2

     Cartea te cucerește de la primele pagini, fiind un roman convingător, prezentând personaje excepționale. E o carte pe care n-o poți lăsa din mână, întrucât prezintă încercările și triumfurile cu care s-au confruntat civilii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind completată cu descrierea deosebit de realistă pe care autoarea o face istoriei, recreând cu succes lumea lagărului de la Ravensbrück (evidențiind tratamentul inuman, torturile și experimentele cu sulfamidă pe care naziștii le făceau pe femeile poloneze, închise în lagăr – acestea erau cunoscute sub numele de „króliki” (în poloneză=cobai de laborator), „lapins” (în franceză=iepuri) sau „Versuchskaninchen” (în germană=iepuri pentru experiențe).

     „Când înflorește liliacul” este o carte despre viață și moarte, despre pierdere și iertare, dar și despre femei puternice, curajoase care au luptat împreună pentru a face ca viața, chiar și în cele mai groaznice condiții să fie una mai bună. Istoria feminină e o parte a istoriei care nu ar trebui uitată, ci mai degrabă semnalată, așa cum a făcut autoarea cărții atunci când a adus în atenția publicului această parte a istoriei.

3

     „Trandafirii pierduți” este, de asemenea, un roman istoric fermecător și plin de viață, inspirat din evenimente reale și la fel de bine documentat ca și primul. Acțiunea romanului se petrece de data aceasta în anul 1914, când Eliza Ferriday, mama Carolinei Ferriday din romanul precedent își exprimă dorința de-a călători la Sankt Petersburg cu Sofia Streșnaiva, o verișoară a Romanovilor. Cele două s-au întâlnit la Paris, în urmă cu câțiva ani și au devenit prietene foarte bune și apropiate. Acum e rândul Elizei să plece cu Sofia în Rusia pentru a vedea splendorile ei: bisericile pline de aur și pietre prețioase, picturile lui Rembrandt de la Palatul de Iarnă al țarului Nicolae, faimosul balet rus și altele.

     În timp ce Eliza se află acolo, Austria declară război Serbiei, iar dinastia imperială a Rusiei începe să se prăbușească, ea decide să se întoarcă în America, în timp ce Sofia și familia ei se refugiază la proprietatea lor de la țară. Atunci când au nevoie de ajutor, o angajează pe fiica unei ghicitoare din sat, pe nume Varinka, neștiind că prin aceasta aveau să-și pună în pericol viețile.

     De cealaltă parte a Atlanticului, Eliza face tot posibilul ca să ajute familiile rusești cu sânge albastru care fug din calea revoluției. Cele două prietene fac schimb permanent de scrisori, dar în momentul în care scrisorile Sofiei încetează să mai vină, Eliza se teme că ceva teribil i s-a întâmplat celei mai bune prietene.

     Paginile cărții dezvăluie lupta pe care au dus-o aceste femei în încercarea de-a se regăsi una pe cealaltă și faptele minunate pe care le-au săvârșit în această călătorie de regăsire, și anume acelea de întrajutorare a orfanilor și victimelor războiului.

     Romanul „Trandafirii pierduți” nu este doar o poveste istorică sclipitoare, ci și un cântec de iubire pentru felul în care prietenia poate ajuta în cele mai grele vremuri.

     Cele două cărți prezentate mai sus sunt două romane de excepție care vor impresiona cititorii, dar în același timp îi vor și încânta. De data aceasta invităm adulții la lectură și le dorim să se bucure de paginile cărților prezentate.

     Cei care doresc mai multe informații despre Caroline Ferriday și familia ei sau vor să vadă  fotografii din lagărul Ravensbrück pot accesa link-urile de mai jos.

https://www.facebook.com/RabbitsofRavensbruck/videos/429430357456186

https://marthahallkelly.com/tag/caroline-ferriday/#:~:text

 

Bibliotecar
Daniela Sava
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu,
Filiala Bâlea

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on Recomandare cărți de vacanță

CONFŒDERATIO HELVETICA (2). Mélanges offerts à André Hurst

4

Astăzi, prezentăm cititorilor noștri o carte omagială din donaţia Ţeposu-Marinescu, Kορυφαίώ άνδρί : Mélanges, culegere de articole reunite de Antje Kolde, Alessandra Lukinovich și André-Louis Rey, apărută la Editura Librairie DROZ S. A. din Geneva, în anul 2005, și dedicată lui André Hurst cu ocazia împlinirii vârstei de șaizeci și cinci de ani. Volumul numără 765 de pagini, de-a lungul cărora se derulează șaizeci și patru de contribuții, despre care editorii comentează în prefață că pot fi considerate apreciativ „mult”, în același timp, având în vedere mulțimea de prieteni ai lui André Hurst, pot fi puțin. Redactorii afirmă în Cuvânt-înainte, că pentru a strânge aceste omagii în limitele unui singur volum, a trebuit, din păcate, să restrângă cercul de persoane abordate, precum și spațiul oferit. Contribuitorii sunt prieteni, colegi și studenți ai lui André Hurst, cercetători în domeniul antichității și mai ales eleniști. Cinci cercetători, care ar fi dorit să-și onoreze prietenul cu stiloul lor, au fost, din păcate, împiedicați să facă acest lucru prin forță majoră. Aceștia sunt: Terpsichore Birchler-Argyrou. Alex Leukart, Philippe Mudry, Enrico Norelli și Luigi-Enrico Rossi. Lucrarea este divizată în cinci mari capitole: La poésie et ses échos/Poezia și ecourile sale, Religions/Religii, Les idées, les mots et leur histoire/Ideile, cuvintele și istoria lor, Autres histoires et Realia/Alte istorii și Realia și Renaissance/Renaștere. Din primul capitol amintim articolul profesorului Andrei Goția – Soarta lui Quintus din Smyrna în românește. La Religii amintim textul lui Claire-Francoise de Roguin – Les Querelles d’ Οceanos et de Tethys/Certurile lui Oceanus cu Tethys: L’ Enûma elish în cosmogonia lui Empedocle. Capitolul ideilor include și un articol al hermeneutului Mihail Nasta despre Efigiile elene în limbajul figural al creștinismului. Capitolul următor Alte istorii… aduce și omagiul profesorilor universitari – Mihai Bărbulescu și prof. univ. dr. Lucia Marinescu – L’art romain dans un ville de province: le cas de Potaissa/Arta romană într-un sat de provincie: cazul Potaissăi. Contribuțiile se încheie cu studiul elvețianului Matteo Campagnolo despre clasicistul Isaac Casaubon, privit ca student al lui Théodore de Bèze.

După prefață, este tipărită lista de publicații științifice a profesorului universitar André Hurst, în momentul tipăririi volumului fiind și rectorul în funcție al Universității geneveze: 13 cărți și 76 de articole și colaborări la volume. A scris despre o lume fascinantă, adresată specialiștilor în primul rând, oprindu-se asupra operei poetului dramatic Menandru, cercetând și scriind despre poetul așezat în fruntea canonului alexandrin – Pindar, despre Apollonius din Rhodes, despre papirusurile Bodmer, despre poemul Alexandra sau Cassandra al filologului și poetului Licofron din Chalkis, despre Muse etc. Evident, în timpul scurs de atunci (15 ani), lista lucrărilor publicate s-a lărgit considerabil… Le puteți găsi la linkul următor https://hurst.ch/bibliographie.shtml .

Pentru cititorii care doresc să afle mai multe despre papirusurile, Fundația, Biblioteca Bodmer (Bodmeriana) și despre marele bibliofil și fondator Martin Bodmer, postăm și linkul

https://fondationbodmer.ch/martin-bodmer/

Cititorii care doresc să-l asculte pe profesorul André Hurst vorbind despre Iliada lui Homer din perspectiva sa unică îl pot găsi aici

https://www.youtube.com/watch?v=vplqpDyc2Ew .

André Hurst, născut în ziua de 4 august 1940 la Geneva, este reputat elenist, profesor emerit și fost rector al Universității din Geneva. Este autorul a numeroase cărți și articole, în principal în domeniile epopeei grecești și ale teatrului grec antic. A fost profesor invitat la Universitatea McGill din Montreal, precum și la Universitatea Babes, – Bolyai de Cluj-Napoca, la Universitatea din Lausanne și la Ecole normale supérieure din Paris și membru al camerei superioare comune la Colegiul St John, Oxford. Timp de opt ani, a fost președinte al Societății Academice din Geneva, o asociație privată care ajută la finanțarea cercetării și, timp de doisprezece ani, a fost responsabil pentru colaborările dintre Universitatea din Geneva și țările Europei Centrale.

De asemenea, melomanul Hurst a fost prezent  în viața muzicală, aflându-se ani la rând la conducerea Conservatorului de Muzică din Geneva. Profesorul Hurst este inițiatorul și co-fondatorul World Knowledge Dialogue/Dialogul Mondial de Cunoaștere, fundație al cărui președinte este.

I s-au conferit numeroase distincții, între care: Ofițer al Οrdinului Palmelor Academice din Franța, Crucea de Aur a Ordinului Phoenix (Grecia), Comandant al Ordinului de merit al României; este Doctor honoris causa al Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România) etc.

Numeroasele sale publicații științifice, în care eleganța limbajului se împletește cu precizia filologică, l-au făcut un specialist recunoscut pe plan internațional, cercetările sale cuprinzând o arie vastă, din perioada miceniană până la Renaștere. Prin vasta sa cultură, André Hurst a construit și continuă să construiască punți între multe domenii, multe țări și diverse tradiții.

#Andre Hurst #4 august #Martin Bodmer # Kορυφαίω άνδρί: Mélangesofferts a Andre Hurst #donația Țeposu-Marinescu #Confederatio Helvetica

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on CONFŒDERATIO HELVETICA (2). Mélanges offerts à André Hurst

Recomandare cărți pentru lectură

RUTA SEPETYS:

  • „Printre tonuri cenușii”, trad. de Gabriela Stoica, București: Epica, 2014 și 2019 (Ed. de film)
  • „O mare de lacrimi”, trad. de Gabriela Stoica, București: Epica, 2017

 

Ruta Sepetys, lituaniană la origine, s-a născut în Michigan, într-o familie de artiști, iubitori de carte și de muzică, acum însă locuiește cu familia în Nashville, Tennessee și este o autoare de ficțiune istorică apreciată în toată lumea. Romanele „Printre tonuri cenușii” și „O mare de lacrimi” au primit numeroase premii și distincții și au fost publicate în patruzeci și șase de limbi.

În prezentarea celor două romane, autoarea a plecat de la poveștile ascultate în familie despre cel de-al Doilea Război Mondial, și despre dispariția de pe harta Europei în 1941, a Lituaniei, Letoniei și Estoniei, întrucât acestea au fost disputate între cei doi cotropitori, și anume Germania și Rusia. Naziștii sunt cei care i-au dus pe evrei în lagărele de concentrare din Polonia și Germania, iar rușii i-au dus pe lituanieni, letoni și estonieni în gulaguri și în Siberia, condamnându-i la muncă silnică pe viață, maltratându-i și înfometându-i până la exterminare, după cum veți citi în primul roman amintit.

1

„Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys este o carte captivantă și zguduitoare despre tăria spiritului uman dintr-o perioadă întunecată din istoria lituaniană, care te răscolește pagină după pagină, cu atât mai mult cu cât se bazează pe fapte istorice, romanul aducând la lumină persecuția îndurată de victimele lui Stalin (20 de milioane de oameni au fost uciși). Autoarea zugrăvește în cartea ei personaje memorabile care își păstrează voința de a supraviețui chiar și după mai bine de un deceniu în exil. Autoarea a scris această poveste, cu duioșie și emoție, încercând să explice ce s-a întâmplat cu țările baltice în timpul ocupației sovietice și să atragă atenția asupra crimelor lui Stalin.

După război, dacă oamenii ar fi vorbit despre atrocitățile prin care au trecut, ar fi fost considerat comportament antisovietic și ulterior ar fi fost pedepsiți. De aceea teroarea regimului Stalin a fost  trecută sub tăcere. Lituania, în timpul războiului a fost ocupată și de germani. Mulți oameni nu știu că, în timpul ocupației germane, peste 200000 de evrei lituanieni au fost uciși, iar un procent enorm din populația evreiască lituaniană a fost ras de pe fața pământului. Lituania, ca de altfel și Letonia și Estonia, au suferit nepus de mult, atât sub Hitler, cât și sub Stalin.

2

Romanul „Printre tonuri cenușii” ne relatează povestea unei tinere de 15 ani, pe nume Lina, care este deportată din Lituania în Siberia, în 1941. Povestea nu este doar o cronică a luptei Linei pentru supraviețuire, ci și a luptei ei pentru a-și păstra credința în umanitate în toiul terorii staliniste. Explorează miracolele speranței și ale curajului și, totodată, puterea incredibilă a spiritului uman.

Mesajul romanului este iubirea, întrucât toți supraviețuitorii au avut în comun iubirea, așa cum veți descoperi și din paginile cărții, fie că aceasta a fost iubirea de țară, a unuia față de celălalt sau față de Dumnezeu.

Lituania, Letonia și Estonia, chiar dacă sunt țări mici, au dat lumii lecții valoroase despre iubire și libertate prin rezistență pașnică și tăcere, în loc de violență.

3

În cea de-a doua carte, „O mare de lacrimi”, autoarea Ruta Sepetys a reconstituit ficțional un fapt istoric șocant mai puțin cunoscut, acesta fiind unul din multele secrete din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nedezvăluite lumii. Acțiunea se petrece la sfârșitul acestui război, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiați căutau cu disperare o cale de scăpare din calea morții, mai precis fugeau din calea Armatei Roșii. Printre acești refugiați, întâlnim trei tineri adolescenți, pe nume Joana, verișoara Linei din romanul „Printre tonuri cenușii”, Emilia și Florian ale căror destine se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, cunoscută sub numele de Wilhelm Gustloff. Fiecare dintre ei păstrau ascunse secrete incomode, ca de altfel toți cei care au trăit în vremuri de război, care se aflau pe fugă și sufereau de tot felul de lipsuri. Prin forța împrejurărilor, destinele lor se împletesc, iar narațiunea se îmbogățește cu emoțiile cititorilor care vor descoperi minciuni și revelații, trădare și generozitate, violență și autoamăgire. Pe măsură ce se apropie de țărmul salvator, ei reușesc să-și învingă neîncrederea și, astfel, să-și consolideze speranța. Dar tocmai când se credeau la adăpost, intervine inevitabilul hidos al vieții. Episodul prezentat aici despre scufundarea vasului Wilhelm Gustloff m-a făcut să mă gândesc la o altă tragedie maritimă, petrecută în anul 1912, când vasul Titanic s-a scufundat pe 14 aprilie, și 1500 de oameni au murit, și doar 705 de oameni au supraviețuit. Spre deosebire de acesta, tragedia în legătură cu vasul Gustloff, care a avut loc la 30 ianuarie 1945, în Marea Baltică, a fost aceea că acesta transporta 10000 de persoane (civili, răniți, oficiali naziști și personal militar, copii și femei, de origine germană, poloneză, lituaniană, estoniană) pe care încerca să le evacueze din calea Armatei Roșii, plecând din portul Gotenhafen. Deși vasul prevedea locuri doar pentru 1500 de persoane, acesta a fost supraîncărcat pentru a salva cât mai multe suflete. Din cei 10000 (din care 5000 erau copii), doar 1000 de persoane au fost salvate, aceasta constituind cea mai mare tragedie maritimă cunoscută vreodată. După cum veți observa din lectură, naționalitatea, cultura, educația și statutul social nu au mai contat atunci când cele 10000 de suflete au fost nevoite să lupte pentru supraviețuire.

Ruta Sepetys a scris aceste cărți, cu sensibilitate și talent, în memoria acestor victime, aducându-le prin aceasta un omagiu literar, scoțând în evidență faptul că omenia și iubirea pot triumfa, chiar și în cele mai întunecate și cumplite momente ale istoriei.

„Istoria ne permite să analizăm deciziile care au fost luate în trecut. Da, istoria poate fi plină de tristețe și durere, dar în același timp poate să permită speranței, libertății, curajului și naturii miraculoase a spiritului uman să strălucească. Istoria ne-a scindat, dar cititul ne poate aduce laolaltă, nepermițându-ne să uităm. Aceasta este puterea cărților.” – RUTA SEPETYS

Invit la lectură, nu doar tinerii și adolescenții, cărora autoarea li se adresează în toate cărțile ei, ci și adulții, întrucât cărțile de față sunt considerate cărți de ficțiune istorică, scrise la cel mai înalt nivel!

Lectură plăcută tuturor!

Surse internet:

Sepetys, Ruta, “Interview with author Ruta Sepetys – ENG”, Irina Citește, 23 oct. 2016, https://www.youtube.com/watch?v=UJScLv3IBWY

Sepetys, Ruta, „Ruta Sepetys în București, la Cărturești Carusel | Lansare “O mare de lacrimi””, Luciana Corlan, 26 mai 2018, https://www.youtube.com/watch?v=f9seCHlsS0w

 

Bibliotecar Daniela Sava,

Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu,

Filiala Bâlea

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on Recomandare cărți pentru lectură

CONFŒDERATIO HELVETICA Ziua Elveției

1

Helvetia… O țară a paradoxurilor, dar și o țară a resurselor culturale impresionante! Ziua
Națională a Elveției este sărbătorită în fiecare an, la 1 august. În această zi a fost fondată
Confederația Elvețiană, în anul 1291. La 1 august 1291, pe muntele Grütli a fost aprins focul care a dat semnalul adunării elvețienilor din trei cantoane care au pus bazele Confederației și au pornit lupta împotriva ocupanților habsburgi. Despre aceasta, ca și despre alte momente importante din istoria Elveției, vă vom relata mai multe într-o altă postare. Ziua Elveției mai este cunoscută și sub numele de Bundesfeiertag și este una dintre cele 29 de sărbători oficiale ale acestei țări.
În ziua de 11 mai 1911 se deschide prima misiune diplomatică a României în Elveția, cu rang de legație, atașatul fiind diplomatul și ministrul plenipotenţiar la Berna, Nicolae B. Cantacuzino.
Se pare că primul acord important româno-elvețian a fost semnat înainte de Primul Război Mondial. La 2/14 februarie 1880 a fost semnat la Viena Tratatul consular româno-elvețian.
Legea de ratificare de către Parlamentul României a fost promulgată în ianuarie 1881 de
Regele Carol I (atunci domn, investit rege în martie 1881). În urma acestui tratat, s-a deschis în 1881 Consulatul General al Elveției la București, iar în 1891 consulatele onorifice ale României la Berna, Geneva, Zürich și Basel. Cu alte cuvinte, Tratatul consular din 1880 stă la temelia relațiilor româno-elvețiene (și nu Legația României). În tot cazul, odată cu deschiderea ei, trimișii noștri extraordinari or ganizau manifestări cu ocazia Zilei Naționale a României, care, în perioada interbelică, se ținea la 10 mai. De asemenea, șeful misiunii diplomatice a României participa la evenimentele protocolare pentru marcarea Zilei Naționale a Elveției.
Anul acesta, la data de 7 iunie, s-a împlinit un centenar de la înființarea primei Agenții
consulare la Sibiu.

#ConfederațiaHelvetică, #Elveția, #Ziua Elveției, #Confœderatio Helvetica, #1august

Irina Racovițan,
Informare bibliografică și Documentare
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on CONFŒDERATIO HELVETICA Ziua Elveției

Utilizatorii și preferințele lor

Lectura face parte din viața noastră, a tuturor, fie ea obligatorie sau de plăcere.

Ne bucurăm de fiecare cititor care „ne trece pragul”, în ciuda condițiilor restrictive în care lucrăm în momentul actual, și ne bucurăm că există înțelegere, din acest punct de vedere, din partea utilizatorilor. Aceștia preferă să ne solicite sprijinul prin telefon sau email în căutarea titlurilor sau autorilor preferați. În egală măsură, unii utilizatori vin personal la bibliotecă pentru a împrumuta documente, preferând adesea recomandările bibliotecarului. Întâlnindu-ne constant cu utilizatorii, reușim să intuim care sunt predilecțiile de lectură ale acestora.

La începutul verii, am beneficiat de intrarea unor titluri noi în colecțiile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu și ale filialelor acesteia. La Filiala Bâlea, cererea de carte a fost mare în ultimele luni, mai bine de jumătate din titluri fiind în mod constant împrumutate de cititorii dornici de lectură.

Am remarcat cu plăcere că juniorii preferă să împrumute atât titluri din bibliografia școlară, cât și cărți din literatura unor cunoscuți autori moderni și contemporani. Enumerăm mai jos o parte din autorii și titlurile solicitate recent:

  • Ion Luca Caragiale – O scrisoare pierdută;
  • Ion Creangă – Amintiri din copilărie, Harap Alb;
  • Mihai Eminescu – Poezii;
  • Mihail Sadoveanu – Baltagul, Dumbrava minunată;
  • Ioan Slavici – Mara, Moara cu noroc;
  • Vasile Voiculescu – Lostrița;
  • Nicolae Labiș – Moartea căprioarei;
  • Marin Preda – Moromeții;
  • Mircea Sântimbreanu – Recreația mare;
  • Alex Moldovan – Olguța și un bunic de milioane;
  • Mark Twain – Aventurile lui Tom Sawyer;
  • Jules Verne – Călătorie în centrul pământului, Doi ani de vacanță;
  • Jo Coterill – Lămâi, cărți și prieteni;
  • Roald Dahl – Charlie și fabrica de ciocolată, Matilda;
  • Michael Ende – Jim Năsturel și Lukas, mecanicul de locomotivă;
  • Erich Kästner – Clasa zburătoare, 35 mai;
  • Grace Lin – Bătrânul din lună;
  • Astrid Lindgren – Pippi Șosețica;
  • Tom Michell – Lecția pinguinului;
  • J. Palacio – Minunea;
  • Johanna Spyri – Heidi, fetița munților;
  • Jeanne Birdsall – Familia Penderwick;
  • Rui Zink – Cititorul din peșteră;
  • S. Lewis – Cronicile din Narnia;
  • Enid Blyton – Lumea din copacul depărtărilor;
  • Elizabeth Winthrop – Castelul din pod;

1

Lectura de plăcere este și ea bine reprezentată în solicitările pentru cei mici. Sunt la mare căutare cărțile cu animale, benzile desenate, cărțile din colecția „Pantofiorii roz”, „Isadora Moon”, cărțile scriitoarei Jill Tomlinson.

Printre autorii preferați de adolescenți se numără: Victoria Aveyard, Leigh Bardugo, Kendare Blake, Cassandra Clare, Jenny Han, Monica Hesse, Stephenie Meyer, Sharon Huss Roat, Angie Thomas, Nicola Yoon.

2

Utilizatorii în vârstă de peste 18 ani preferă: Isabel Allende, Julian Barnes, Ian Fleming, Ken Follett, Luca di Fulvio, Tess Gerritsen, Kristin Hannah, Kaled Hosseini, Dinah Jefferies, Martha Hall Kelly, Douglas Kennedy, Andrei Makine, Ian McEwan, Kate Morton, Jojo Moyes, Haruki Murakami, Jo Nesbo, James Patterson, Rosamunde Pilcher, Lucinda Riley, Dumitru Constantin Dulcan, Gabriel Liiceanu, Radu Paraschivescu, Cezar Paul-Bădescu, Andrei Pleșu, Lucian Dan Teodorovici, Ileana Vulpescu.

E vară, e soare, e vacanță, dar știm că iubitorii de cărți nu uită să treacă pe la bibliotecă pentru a împrumuta cărți și pentru a se bucura de paginile lor. Prin lectură trăim aventuri frumoase și vizităm locuri minunate, fără un efort prea mare. Să nu uităm că noi toți avem nevoie de povești, avem nevoie de cărți, la fel cum avem nevoie de apă, de hrană sau de somn. Lectura face parte din viața noastră!

 Material realizat de Daniela Sava, bibliotecară

Filiala Bâlea

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on Utilizatorii și preferințele lor

ANDREI OȚETEA – O viață dedicată culturii, educației și cercetării

1

Andrei Oțetea, remarcabilă personalitate a culturii române de după 1945, s-a născut la 24 iulie/ 5 august 1894, în localitatea Sibiel. Întreaga sa viață a fost dedicată culturii, educației, cercetării și științelor umaniste. A urmat cursurile școlilor din Sibiu și Brașov, iar ulterior, încurajat de mediile intelectuale transilvane, a devenit student al Universității Sorbona, fiind adesea apreciat de intelectualitatea din spațiul cultural franco-român. Cercetarea sa doctorală a surprins aspecte din viața și opera renumitului politician și istoric Francesco Guicciardini.

2 3 4

La întoarcerea în țară, a avut o activitate academică susținută, în calitate de profesor și cercetător, la universitățile din Iași și București, contribuind în mod decisiv la consolidarea studiilor istorice și istoriografice din România. S-a aflat la conducerea Teatrului Național din Iași (1939 – 1940, 1946), iar între anii 1945 și 1947 a fost rector al Universității din Iași. A condus Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, a fost președinte al Comisiei Naționale pentru UNESCO, vicepreședinte al Academiei Lumii Latine din Paris și membru al Societății de Istorie Modernă a Franței „Om de Știință Emerit”.

5 6 7

S-a stins din viață la Paris, în ziua de 21 martie 1977, lăsând moștenire Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, gospodăria țărănească din secolul al XIX-lea, situată în Poiana Godia, din satul Sibiel, biroul său, în care erau incluse 6000 de volume, elemente decorative și de mobilier. Cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu, acestea au devenit Casa de odihnă și creație și Fondul documentar care îi poartă numele.

8 9 10

În lucrarea „Colecțiile de publicații ale Bibliotecii Județene ASTRA: Fondul documentar Andrei Oțetea”, Radu Irimie, custodele acestui fond, remarcă: „Andrei Oțetea are o operă istorică nu foarte întinsă, dar care se distinge printr-o varietate de preocupări: lucrări de sinteză, monografii, studii și articole privind istoria națională și universală, tratate, cursuri universitare, manuale. În patrimoniul operei istorice a lui Andrei Oțetea rămân înscrise durabil, câteva lucrări ce cu greu admit concurență în istoriografia românească, de vreo câteva decenii încoace.” (p.15)

16 18

17

În colecțiile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu există o multitudine de materiale semnate de Andrei Oțetea. Fondul de carte care i-a aparținut este disponibil la cabinetul documentar. De asemenea, multe din lucrările acestuia sunt accesibile la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți și în Fondul Special.

11 12 13 14

Utilizatorii interesați sunt invitați să adreseze solicitări serviciului de asistență bibliografică online BiblioSuport, la adresa de e-mail bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro și/ sau să viziteze Catalogul online http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/.

15

Surse:

Irimie, Radu, Colecțiile de publicații ale Bibliotecii Județene ASTRA: Fondul documentar Andrei Oțetea, Editura Armanis, Sibiu, 2015.

Rusu, Dorina N.; Porumb, Marius; Mândruț Stelian, Membrii Academiei Române: 1866-2016. Dicţionar – Vol. 2, Bucureşti; Cluj-Napoca: Editura Academiei Române; Editura Mega, 2016.

Hariuc, Marian-Ionuț (2018). Andrei Oțetea-profil intelectual și activitate istoriografică (rezumatul tezei de doctorat). http://history.uaic.ro/wp-content/uploads/2018/09/Rezumat-doctorat-HARIUC.pdf. 2020/06/22.

Posted in Uncategorized | Comments Off on ANDREI OȚETEA – O viață dedicată culturii, educației și cercetării

August Treboniu Laurian

20200717_160710

August Treboniu Laurian se naște la 17 iulie 1810 în satul Fofeldea din județul Sibiu, ca fiu al preotului unit Pavel Trifan. Școala primară germană și gimnaziul latin (din 1827) le absolvă la Sibiu, din 1831, urmând cursuri superioare de filosofie la Liceul piarist din Cluj. Din 1835, își continuă studiile de matematică-fizică și astronomie la Institutul Politehnic din Viena, ocupându-se în paralel cu studii politice și filologice. Tot în metropola Imperiului Habsburgic, își publică, în anul 1840, prima mare lucrare lingvistică Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo valachicae, cu sprijinul lui George Barițiu, care i-a anunțat apariția în mai multe rânduri în Gazeta de Transilvania, atrăgând atenția cititorilor și sporind prenumeranții cărții. În centrul vienez cercetează arhivele și studiază cu asiduitate,  însușindu-și o pregătire enciclopedică.

Doi ani mai târziu, acceptă propunerea directorului Eforiei școlilor, Petrache Poenaru, de a preda filosofia la Colegiul Sf. Sava din București, cursurile sale fiind traduceri proprii din opere filosofice renumite, începând cu Critica lui Kant.

În anii premergători Revoluției Române de la 1848, publică, împreună cu Nicolae Bălcescu, Magazin istoric pentru Dacia, prima revistă de istorie, ce va avea o contribuție însemnată la nașterea istoriografiei românești moderne. Apariția lucrării este semnalată în Foaie pentru minte, inimă și literatură, sub un tiraj ce îl depășea pe cel al Gazetei… (800 de exemplare la un deceniu de la apariție – 1848), primul număr al „Magazinului” ieșind de sub tipar la 1 iulie 1845. Lucrarea apare în cinci volume în perioada 1845-1848, în paginile sale se găsesc studii de istorie națională – Discurs introductiv la istoria românilor (primul studiu), cronici și anale scrise în limba română, seria biografiilor istorice, inscripțiile aflate pe monumente și pietre funerare descifrate (de Laurian) la sudul Dunării în cursul anul 1845, documente istorice privind starea   politică şi   religioasă   a   Românilor  din  Transilvania – (recurgând la surse inedite), buletinul bibliografic cu lista lucrărilor referitoare la Dacia etc. Prin argumentele și mărturiile invocate, vasta incursiune istorică a lui Laurian constituie o puternică demonstrație a vechimii poporului român, a latinității limbii române și a unității teritoriului român. Menționăm că, la Sibiu, revista va fi promovată de Moise Fulea – directorul școlilor și de protopopul Nicolae Maniu, iar la Blaj de Timotei Cipariu.

Preocupările sale didactice îl determină să traducă Manualul de filosofie al lui A. Delavigne și să publice manualul lui W. Traug, Filozofia și istoria filozofiei, și chiar să întocmească un manual de istorie națională – preocupări care ni-l revelă drept un inițiator, un creator, prin aportul la formarea terminologiei filosofice în limba română și, în același timp, de popularizare a istoriei, aducându-și imensa contribuție la dezvoltarea instituțională a școlii românești. De asemenea, a dus o muncă de pionierat în științele auxiliare ale istoriei (epigrafie, arheologie, numismatică, sigilografie). Publică o lucrare asupra istoriei naționale în trei volume, la Iași, în 1853, ce începe de la fundarea Romei până în „zilele noastre”, lucrare ce se va răspândi, devenind cunoscută publicului larg.

În anul 1847-1848 pe lângă catedră, funcționează în paralel având funcția de revizor școlar pentru județele Vlașca, Ialomița, Brăila, Râmnicu Sărat, Buzău și Prahova, dar își întrerupe activitatea pentru a se consacra cauzei revoluționare.

Mișcările revoluționare de peste munți îi determină întoarcerea în Transilvania: ia parte la  Revoluţia  Română, fiind unul dintre conducătorii ei.  Participă la a doua Adunare de la Blaj (3/5 mai 1848, contribuind la redactarea Petiției Naționale și la citirea în fața mulțimii. A fost ales printre cei 10 secretari ai Adunării și membru în delegația care prezenta împăratului, la Viena, doleanțele românilor. A participat și la cea de-a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 sept. 1848) și a fost ales membru în Comitetul Naţional de la Sibiu, colaborând la redactarea programului revoluționarilor transilvăneni. La  Adunarea  de  la  Blaj  din  3/15  mai  1848,  pe  Câmpul  Libertăţii,  A.  T.  Laurian  a  expus  în  faţa  a  50.000  de  ţărani  cele  şase  puncte  revendicative  ale  drepturilor românilor – pentru care a fost arestat  în  cazarma  din  Sibiu  şi  a  fost  eliberat  de  „poporul revoltat care a deschis porţile închisorii şi l-a dus în triumf la Orlat, unde s-a întrunit o a doua adunare.” În anul următor pleacă la Viena, unde rămâne până în 1852.

În anul 1855 își ia titlul de doctor la Universitatea din Göttingen, instituție germană care a avut un rol preeminent în dezvoltarea gândirii sale istorice, fiind liderul universităților din Europa, iar spiritul său german transformând știința istoriei în una riguroasă, profesionalizată, ca urmare a procesului general de Verwissenschaftlichung, de scientizare, de devenire științifică a istoriei. Racordat la spiritul romantismului ce fixa emanciparea socială la temelia mântuirii naționale, segmentul de istorie socială este reprezentat în studii ca Documente istorice despre starea politică și religioasă a românilor din Transilvania sau Temișana. În tot cazul, în domeniul istoriei, a continuat tradiția Școlii Ardelene, inaugurând, consensual cu preocupările lui Bălcescu, Kogălniceanu ori Papiu Ilarian, studiul sistematic al istoriei naționale, cu grijă pentru forma științifică a textului istoric.

La întoarcerea de la Viena, unde s-a aflat în calitate de delegat al națiunii române din Transilvania, este numit inspector general al Școlilor din Moldova (1852-1858). Este momentul reformării structurilor vetuste ale sistemului de învățământ de aici și al modernizării lui, în consonanță cu organizarea învățământului din Europa. În 1855, vizitează școlile din Germania, Franța, Anglia, Italia, făcând cunoștință cu mai multe „celebrități ale Europei”. Anul 1859 îl găsește din nou la Colegiul Sf. Sava, de data aceasta profesor de latină, fiind numit și membru în Eforia școlilor; acum începe să editeze revista pedagogică Instrucțiunea publică (1859-1861), în care a conceput și proiecte de reformare a școlii. În perioada 1861–1873 redactează  „Istoria  Românilor”,  în  mai  multe  ediţii,  manuale  şcolare (cosmografie, geografie, etc.) precum şi „Charta Daciei moderne” (1868). Din 1862 intră în Consiliul Superior al Instrucțiunii, alături de C. Bolliac și Ioan Maiorescu la solicitarea lui C. A. Rosetti, atunci ministru în funcție.

Este preşedinte de  onoare (1867-1868), apoi președinte activ (1878-79) al Societăţii „Transilvania” din  Bucureşti,  pentru a acorda burse de studiu tinerilor ardeleni. De asemenea, este membru fondator al Societății Academice Române.

La solicitarea Societății Academice Române, a întocmit, în perioada 1870-1876 Dicționarul Limbei Române, lucrare editată în două volume (1871, 1876), scrisă în colaborare cu Massim, Gh. Barițiu și I. Hodoș. Dicționarul a fost criticat pentru latinizarea excesivă a ortografiei românești. Dicționarul avea și un  „Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”.

Legea  din  1864  a  lui  Alexandru  Ioan  Cuza  a  consfinţit  dreptul  la  învăţătură pentru fii de săteni, odată cu obligativitatea şi gratuitatea lui. Învăţământului i s-a dat direcție prin programele  şcolilor primare,  secundare  şi  superioare, iar învățământul superior din  Bucureşti  și-a coordonat facultățile prin  Universitatea  sub  conducerea  unui rector. Laurian  a  fost  primul  decan  al  Facultăţii  de  Litere,  funcţie  pe  care  o  deţine timp de 18 ani, adică până la moarte, lucrând fără preget la organizarea procesului instructiv şi educativ al tineretului.

Nu întâmplător, Laurian a fost profesorul cu care a învățat limba română regele Carol I.

Fostul său elev, Ion Bianu îi aduce un cald omagiu, la opt ani de la moartea lui Laurian, survenită la 26 februarie/10 martie 1881 (fiind înmormântat în cimitirul Bellu din București).

În Panteonul personalităților din Parcul Astra, la 200 de ani de la nașterea eruditului, i s-a dezvelit bustul în bronz, sculptură reușită a artistului Adrian Popescu. Laurian  a  fost  membru  fondator al „Asociaţiei  Transilvane  pentru  Cultura şi  Literatura  Poporului  Român”  ASTRA din  Sibiu,  fondată  de  mitropolitul Andrei Șaguna în anul  1861.

Așa spunea Laurian în limba atât de-adorată: Coelicolae mortalium aesttimant vota, non secundum magnitudem, aut axternum splendorem, sed juxta cordis internum candorem/Locuitorii cerului apreciază ofrandele muritorilor nu după mărire sau după strălucirea exterioară, ci după puritatea interioară a sufletului.

Irina Racovițan

Informare bibliografică și Documentare

Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on August Treboniu Laurian

Ziua Drapelului Național al României la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

20200625_112506

Drapelul României, emblemă a națiunii române, a unității și libertății poporului nostru, este sărbătorit anual în data de 26 iunie. De nelipsit din spațiul urban și rural al României contemporane, drapelul indică adesea prezența instituțiilor de stat și sărbătorirea unor evenimente importante la nivel local sau național. Nu de puține ori, îl vom găsi arborat în balcoanele blocurilor din orașe sau la ferestrelor caselor de la țară. Deși a fi patriot este mai puțin de actualitate, remarcăm adesea că mulți dintre noi sunt mândri să poarte cele trei culori cu prilejul unor sărbători naționale sau religioase. Regăsim drapelul, în diferite forme, la brâul costumelor populare și, adesea, pe etichetele brandurilor de produse românești sau pe obiecte promoționale.

20200624_150602

Roșul, galbenul și albastrul au animat de-a lungul timpului generații de români, în vremuri în care patriotismul autentic era una dintre valorile vieții cotidiene din teritoriile românești. Istoria acestui element vizual a stârnit emoția și mândria celor care au luptat pe câmpurile de luptă în secolele al XIX-lea și al XX-lea. A fost însemnul revoluționarilor României moderne și contemporane în 1848 și 1859, a fost prezent la Marea Unire din 1918, la Alba Iulia și este un simbol al eroilor români din toate tipurile. Astăzi, steagul tricolor însoțește permanent Armata Română, face parte din toate ceremoniile oficiale și este, alături de Imnul de Stat, simbol al României în competiții sportive.

De-a lungul timpului, au existat numeroase reprezentări ale drapelului, în text ori imagine. Mulți dintre noi își amintesc, bunăoară, de renumitul tablou semnat de Constantin Daniel Rosenthal, „România revoluționară”, aflat în patrimoniul Muzeului de Artă al României sau de steagul de pe care a fost retrasă stema în 1989. Pentru cei mai în vârstă, imaginea celor trei culori legănându-se în bătaia vântului este prilej de emoție, bucurie și nostalgie. Din anul 2019, pe clădirea Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu regăsim arborate două drapele de dimensiuni impresionante, însemn al identității culturale și lingvistice românești.

Cu prilejul Zilei Drapelului Național al României, din Colecțiile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu am adus la lumină materiale care ilustrează tematica legată de această emblemă a libertății, unității și solidarității românilor de pretutindeni. Dacă sunteți pasionați de istoria modernă și contemporană a României sau de vexilogie, vă invităm să consultați seria de materiale dedicate Drapelului Național.

20200624_140228 20200624_140253 20200624_140314 20200624_141020 20200624_150446 20200624_150523 20200624_151649 20200624_154023 20200625_130527 20200625_131751

Pentru informații suplimentare accesați serviciile noastre online:

http://bjastrasibiu.ro/

http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do

https://ebook.yourcloudlibrary.com/library/astra/Featured?media=all&src=lib

http://www.dspace.bjastrasibiu.ro/

***

Toate evenimentele și proiectele Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu se desfășoară cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu.

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on Ziua Drapelului Național al României la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

Noutăți la Filiala Cisnădie a Bibliotecii ASTRA

La Filiala Bibliotecii ASTRA din orașul Cisnădie sunt disponibile pentru utilizatori titluri noi de carte. Vă așteptăm cu drag, de luni până vineri, între orele 8:00 – 16:00, să descoperiți noutățile acestei veri.

Respectăm condițiile impuse de contextul epidemiologic actual, avem grijă permanent să izolăm temporar materialele, purtăm mască de protecție și păstrăm distanța fizică recomandată.

Pentru informații și programări, ne puteți contacta direct la numărul de telefon 0369 443 775 sau puteți accesa:

Serviciul BiblioSuport – bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro

Catalogul online – http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/

Cloud Library – https://www.yourcloudlibrary.com/

Biblioteca Digitală – http://bjastrasibiu.ro/biblioteca-digitala/

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on Noutăți la Filiala Cisnădie a Bibliotecii ASTRA

VASILE AVRAM (1940-2002)

1

S-a născut la 17 iunie 1940, în satul Lemniu, de pe Valea Someșului, judeţul Sălaj. S-a stins din viaţă pe 12 decembrie 2002, la Sfânta Mănăstirea Nicula, unde este şi înmormântat, alături de poetul Ioan Alexandru.

Urmează cursurile Liceului Clasic din Cluj, iar în perioada 1962-1967 își continuă studiile la Facultatea de Filologie de la Universitatea din Timişoara (având ca profesor de folclor pe prof. Ovidiu Bârlea) și la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj (frecventând în paralel și cursurile de filosofie ale profesorilor D.D. Roşca, Liviu Rusu şi alţii). După stabilirea la Sibiu (1976), a condus Centrul Județean al Creației Populare și Școala Populară de Artă.

23

A fost colaborator neîntrerupt și redactor al revistei Transilvania din Sibiu, între anii 1987-1990 și 2000-2001, o perioadă fiind muzeograf la Muzeul Astra. Activitatea publicistică s-a desfășurat la numeroase ziare și reviste: Informaţia Harghitei, Transilvania, Memoria ethnologica Porolissum, Tribuna Sibiului, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-umane Sibiu, Opinia publică, Dimineaţa, 21 Radical, Continent, Renaşterea, Curierul de Transilvania, Casa, Sæculum, Cetatea literară — revista scriitorilor români de pretutindeni, Orizont, Viața românească, România literară, Tribuna Cluj,  Astra ș. a.

Din 1994 până la sfârşitul vieţii a fost profesor de antropologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. În 1998 a obținut doctoratul în Filologie (specializarea Etnologie) la Universitatea din Bucureşti, cu teza Mit şi religie în tradiţia românească. La solicitarea Institutului de Filosofie al Academiei Române, a scris capitolele Gândirea arhaică și Gândirea creștină din primul volum al Istoriei filosofiei românești.

4 5

În volum: Spirala, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1987 (ed. a II-a necenzurată: Legat la ochi, Ed. Ecclesia, Nicula, 2007); reportajul-document Zeul din labirint Sibiu, Decembrie 1989, Sibiu, 1992; Constelaţia magicului –  o viziune românească asupra misterului existenţial, UCN, Năsăud, 1994; Cărţile Eptimahice (volumul bibliofil de poezii, cu grafica autorului), Sibiu, 1996; un reportaj etno-literar intitulat Anima dr. Telea – Timp și destin la Noul Român, Sibiu, 1996 (ed. a II-a, Ed. Ecclesia, 2006); Creştinismul cosmic – o paradigmă pierdută? Mit şi ortodoxie în tradiţia românească, Ed. Sæculum, Sibiu, 1999.

6 7 8

Postum, volumele: Călătoria de sâmbătă. Poezii, Ed. Ecclesia, 2004; Elegiile Orhideei. Poem transcendental, Ed. Ecclesia, 2004; Interviu transfinit. Mircea Ivănescu răspunde la 286 de întrebări ale lui Vasile Avram, Ed. Ecclesia, 2004; Fiul apocrif – roman, Ed. Ecclesia, 2005; Chipurile divinităţii. O hermeneutică a modelelor teofanice în spaţiul sud-est european (ortodox), Ed. Ethnologica, Baia Mare, 2006; Terra Mirabilis. Publicistică, Ed. Ethnologica, 2010; Roata stelelor— teatru, Ed. Ecclesia, 2010; Vasile Avram, omul şi opera. Din Lemniu la Nicula — un ocol prin lume, Ed. Ethnologica, 2011.

A tradus Elegiile din Duino ale poetului Rainer Maria Rilke, volum tipărit la Editura Ecclesia, ca supliment al revistei Nord literar, în anul 2007.

Irina Racovițan, Informare bibliografică și documentare

Posted in evenimente, noutati | Comments Off on VASILE AVRAM (1940-2002)