Recomandare cărți pentru lectură

RUTA SEPETYS:

  • „Printre tonuri cenușii”, trad. de Gabriela Stoica, București: Epica, 2014 și 2019 (Ed. de film)
  • „O mare de lacrimi”, trad. de Gabriela Stoica, București: Epica, 2017

 

Ruta Sepetys, lituaniană la origine, s-a născut în Michigan, într-o familie de artiști, iubitori de carte și de muzică, acum însă locuiește cu familia în Nashville, Tennessee și este o autoare de ficțiune istorică apreciată în toată lumea. Romanele „Printre tonuri cenușii” și „O mare de lacrimi” au primit numeroase premii și distincții și au fost publicate în patruzeci și șase de limbi.

În prezentarea celor două romane, autoarea a plecat de la poveștile ascultate în familie despre cel de-al Doilea Război Mondial, și despre dispariția de pe harta Europei în 1941, a Lituaniei, Letoniei și Estoniei, întrucât acestea au fost disputate între cei doi cotropitori, și anume Germania și Rusia. Naziștii sunt cei care i-au dus pe evrei în lagărele de concentrare din Polonia și Germania, iar rușii i-au dus pe lituanieni, letoni și estonieni în gulaguri și în Siberia, condamnându-i la muncă silnică pe viață, maltratându-i și înfometându-i până la exterminare, după cum veți citi în primul roman amintit.

1

„Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys este o carte captivantă și zguduitoare despre tăria spiritului uman dintr-o perioadă întunecată din istoria lituaniană, care te răscolește pagină după pagină, cu atât mai mult cu cât se bazează pe fapte istorice, romanul aducând la lumină persecuția îndurată de victimele lui Stalin (20 de milioane de oameni au fost uciși). Autoarea zugrăvește în cartea ei personaje memorabile care își păstrează voința de a supraviețui chiar și după mai bine de un deceniu în exil. Autoarea a scris această poveste, cu duioșie și emoție, încercând să explice ce s-a întâmplat cu țările baltice în timpul ocupației sovietice și să atragă atenția asupra crimelor lui Stalin.

După război, dacă oamenii ar fi vorbit despre atrocitățile prin care au trecut, ar fi fost considerat comportament antisovietic și ulterior ar fi fost pedepsiți. De aceea teroarea regimului Stalin a fost  trecută sub tăcere. Lituania, în timpul războiului a fost ocupată și de germani. Mulți oameni nu știu că, în timpul ocupației germane, peste 200000 de evrei lituanieni au fost uciși, iar un procent enorm din populația evreiască lituaniană a fost ras de pe fața pământului. Lituania, ca de altfel și Letonia și Estonia, au suferit nepus de mult, atât sub Hitler, cât și sub Stalin.

2

Romanul „Printre tonuri cenușii” ne relatează povestea unei tinere de 15 ani, pe nume Lina, care este deportată din Lituania în Siberia, în 1941. Povestea nu este doar o cronică a luptei Linei pentru supraviețuire, ci și a luptei ei pentru a-și păstra credința în umanitate în toiul terorii staliniste. Explorează miracolele speranței și ale curajului și, totodată, puterea incredibilă a spiritului uman.

Mesajul romanului este iubirea, întrucât toți supraviețuitorii au avut în comun iubirea, așa cum veți descoperi și din paginile cărții, fie că aceasta a fost iubirea de țară, a unuia față de celălalt sau față de Dumnezeu.

Lituania, Letonia și Estonia, chiar dacă sunt țări mici, au dat lumii lecții valoroase despre iubire și libertate prin rezistență pașnică și tăcere, în loc de violență.

3

În cea de-a doua carte, „O mare de lacrimi”, autoarea Ruta Sepetys a reconstituit ficțional un fapt istoric șocant mai puțin cunoscut, acesta fiind unul din multele secrete din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nedezvăluite lumii. Acțiunea se petrece la sfârșitul acestui război, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiați căutau cu disperare o cale de scăpare din calea morții, mai precis fugeau din calea Armatei Roșii. Printre acești refugiați, întâlnim trei tineri adolescenți, pe nume Joana, verișoara Linei din romanul „Printre tonuri cenușii”, Emilia și Florian ale căror destine se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, cunoscută sub numele de Wilhelm Gustloff. Fiecare dintre ei păstrau ascunse secrete incomode, ca de altfel toți cei care au trăit în vremuri de război, care se aflau pe fugă și sufereau de tot felul de lipsuri. Prin forța împrejurărilor, destinele lor se împletesc, iar narațiunea se îmbogățește cu emoțiile cititorilor care vor descoperi minciuni și revelații, trădare și generozitate, violență și autoamăgire. Pe măsură ce se apropie de țărmul salvator, ei reușesc să-și învingă neîncrederea și, astfel, să-și consolideze speranța. Dar tocmai când se credeau la adăpost, intervine inevitabilul hidos al vieții. Episodul prezentat aici despre scufundarea vasului Wilhelm Gustloff m-a făcut să mă gândesc la o altă tragedie maritimă, petrecută în anul 1912, când vasul Titanic s-a scufundat pe 14 aprilie, și 1500 de oameni au murit, și doar 705 de oameni au supraviețuit. Spre deosebire de acesta, tragedia în legătură cu vasul Gustloff, care a avut loc la 30 ianuarie 1945, în Marea Baltică, a fost aceea că acesta transporta 10000 de persoane (civili, răniți, oficiali naziști și personal militar, copii și femei, de origine germană, poloneză, lituaniană, estoniană) pe care încerca să le evacueze din calea Armatei Roșii, plecând din portul Gotenhafen. Deși vasul prevedea locuri doar pentru 1500 de persoane, acesta a fost supraîncărcat pentru a salva cât mai multe suflete. Din cei 10000 (din care 5000 erau copii), doar 1000 de persoane au fost salvate, aceasta constituind cea mai mare tragedie maritimă cunoscută vreodată. După cum veți observa din lectură, naționalitatea, cultura, educația și statutul social nu au mai contat atunci când cele 10000 de suflete au fost nevoite să lupte pentru supraviețuire.

Ruta Sepetys a scris aceste cărți, cu sensibilitate și talent, în memoria acestor victime, aducându-le prin aceasta un omagiu literar, scoțând în evidență faptul că omenia și iubirea pot triumfa, chiar și în cele mai întunecate și cumplite momente ale istoriei.

„Istoria ne permite să analizăm deciziile care au fost luate în trecut. Da, istoria poate fi plină de tristețe și durere, dar în același timp poate să permită speranței, libertății, curajului și naturii miraculoase a spiritului uman să strălucească. Istoria ne-a scindat, dar cititul ne poate aduce laolaltă, nepermițându-ne să uităm. Aceasta este puterea cărților.” – RUTA SEPETYS

Invit la lectură, nu doar tinerii și adolescenții, cărora autoarea li se adresează în toate cărțile ei, ci și adulții, întrucât cărțile de față sunt considerate cărți de ficțiune istorică, scrise la cel mai înalt nivel!

Lectură plăcută tuturor!

Surse internet:

Sepetys, Ruta, “Interview with author Ruta Sepetys – ENG”, Irina Citește, 23 oct. 2016, https://www.youtube.com/watch?v=UJScLv3IBWY

Sepetys, Ruta, „Ruta Sepetys în București, la Cărturești Carusel | Lansare “O mare de lacrimi””, Luciana Corlan, 26 mai 2018, https://www.youtube.com/watch?v=f9seCHlsS0w

 

Bibliotecar Daniela Sava,

Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu,

Filiala Bâlea

This entry was posted in evenimente, noutati. Bookmark the permalink.