Recomandări de lectură pentru Sărbătoarea Crăciunului – Filiala Vasile Aaron

Și în acest an, înaintea sărbătorilor de iarnă, Filiala Vasile Aaron a Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu pune la dispoziția utilizatorilor săi o serie de volume având drept tematică Sărbătoarea Crăciunului. Acestea au fost cuprinse într-o mini-expoziție de carte, intitulată „În așteptarea Crăciunului”, care include cele mai frumoase povesti despre magia sărbătorilor, despre bunătate, speranță, iubire și dăruire, dar și cărți despre obiceiuri și tradiții de Crăciun, atât de la noi din țară, cât și de peste hotare.

Filiala Vasile Aaron deține un fond actualizat de carte, cu caracter enciclopedic, format din 10000 de volume, a fost renovată recent și oferă servicii informatizate (împrumut în format electronic, acces la catalogul on-line al bibliotecii).

“Un băiat numit Crăciun” de Matt Haig este «cartea cea mai frumoasă pe care poți dori să o citești de sărbători. Are de toate: zăpadă, aventuri, magie, umor, reni, turta dulce, elfi, spiriduși şi un băiat pe nume Nikolas, căruia nu-i e teamă să creadă în magie. Frumos întrețesută printre rânduri, lecția pe care o învață Nikolas și, odată cu el, copiii de toate vârstele care citesc cartea, este că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții.

Plină de înțelepciune şi umor, “Un băiat numit Crăciun”, este deja un clasic în devenire, o poveste neobișnuită și incitantă, scrisă de autorul de succes Matt Haig și minunat ilustrată de Chris Mould.»   (https://www.libris.ro/un-baiat-numit-craciun-matt-haig-NEM978-606-758-778-4–p1070792.html)

„Fetița care a salvat Crăciunul” de Matt Haig

„Când Amelia vrea să-și vadă o dorință îndeplinită știe exact cu cine trebuie să vorbească – Moș Crăciun. Dar magia în care-și dorește să creadă începe să pălească, iar Moș Crăciun are alte griji pe cap ca să mai stea să se gândească la niște dorințe imposibile: elfi supărați, reni care cad din cer, troli nervoși și chiar e posibil să fie anulat și Crăciunul.

Dar Amelia nu e tocmai o fată obișnuită. Și, după cum va afla și Moș Crăciun, dacă vrea să aibă parte de Crăciun, o să cam aibă nevoie de puțin ajutor… Planurile pe care le avea Moș Crăciun, în prima carte, au devenit realitate în cea de a doua, adică aceasta. Moș Crăciun împarte cadourile oamenilor din lumea lui, cadouri făcute de către elfii din Elfhelm.

Pentru a putea zbura și a opri timpul (desigur, cum credeați că împarte Moș Crăciun atâtea cadouri într-o noapte?) moșul are nevoie de magie. Magia fiind reprezentată de speranța oamenilor, cu ajutorul speranței totul devine posibil.

Fără speranță, n-ar exista magie. Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun. Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie. Și pentru că noi știm că Moș Crăciun vine în fiecare an, acum știm că magia – cel puțin, un anumit fel de magie – este reală.” (Recenzie realizată de Alexandra Haliga – http://pierdutiinliteratura.blogspot.com/2018/02/recenzie-fetita-care-salvat-craciunul.html).

Vă recomandăm trilogia de Crăciun („Un băiat numit Crăciun”, „Fetiţa care a salvat Crăciunul” şi „Eu şi Moş Crăciun”) a renumitului autor englez de cărți pentru copii şi adulți, Matt Haig. El este autorul mai multor volume de succes precum „Umanil”, „Cum să oprești timpul”, „Câteva motive să iubești viaţa”, „Biblioteca de la miezul nopţii”.

 N.B. Colaj de texte din și despre cărțile consacrate Crăciunului.

 Pomul de Crăciun

Bradul argintat de beteală din casele noastre este deopotrivă tânăr și bătrân. Crengile lui verzi însuflețeau odinioară iernile romane, în vreme ce creștinii văd în vigoarea lui simbolul pomului vieții din grădina Edenului. Cu toate acestea, copacul împodobit de Crăciun e un obicei germanic răspândit în lumea întreagă doar de câteva decenii.

Venerat în toate religiile precreștine, arborele izbutește să dăinuie într-un chip inaccesibil omului: se veștejește și moare în fiecare toamnă, pentru a renaște, înflorind în primăvara următoare. Mai mult, făptura umană, care se naște o singură dată și moare pentru totdeauna, resimte o imensă uimire, amestecată poate cu invidie și revoltă, în fața unui arbore aparte: bradul. Căci, neuscându-se niciodată, bradul pare să întruchipeze izbânda definitivă a vieții asupra morții, viața veșnică la care omul năzuiește dintotdeauna. Doar o singură făptură a putut înflori din moarte: Iisus. În cartea întâi a Bibliei, Geneza sau Facerea, se spune că în mijlocul grădinii Edenului se aflau doi pomi: pomul cunoașterii și pomul vieții veșnice. Din cauza pomului cunoașterii, omul a căzut în păcat. Drept pedeapsă, el a fost izgonit din rai și n-a mai apucat să guste din fructele pomului vieții veșnice. Nostalgia lui pentru paradisul pierdut este de fapt dorul după acel pom al vieții: căci dacă ar fi putut mușca din rodul lui, ar fi devenit nemuritor. Această speranță fără leac își găsește expresia în bradul de Crăciun.

Dacă pomul de Crăciun a intrat de puțină vreme în casele noastre, bradul a ocupat dintotdeauna un loc important în mitologia populară românească. Într-o țară ale cărei păduri de brad se întindeau altădată pe imense suprafețe, între om și copacul mereu verde s-a statornicit o comunitate naturală. Se poate spune că nici un alt arbore de pe teritoriul românesc – cu excepția stejarului poate – nu a fost atât de venerat în comunitățile arhaice.

În mitologia românească, bradul apare în trei  ipostaze: ca arbore cosmic, cu rădăcină, tulpină și coroană, simbolizând lumea în întregul ei; ca arbore ceresc – întruchipând vigoarea și fermitatea terestră – capacitatea de regenerare a naturii, tinerețea fără bătrânețe. Bradul încărcat de semnificații ritualice, este adesea prezent în numeroase obiceiuri românești care însoțesc marile evenimente din viața omului. O tradiție importantă asociată sărbătorii Crăciunului o reprezintă împodobirea bradului de Crăciun.

Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.

Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest obicei a intrat și în tradiția creștină. În România, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție. Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel și fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc. Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre aceasta se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

Bradul de Crăciun este o tradiție oarecum recentă în România, dar este cel mai îndrăgit obicei al sărbătorilor de iarnă, datorită simbolurilor care i se asociază, și anume: dragoste, bucurie, fericire, împlinire, speranță, viață, sănătate, magie…!

Coroana de brad

În așteptarea nașterii lui Iisus, în multe țări europene și în SUA se confecționează la sfârșitul lui noiembrie coronițe de brad împodobite cu beteală, vâsc, panglici, globuri sau flori uscate. Unii le fixează pe ușa casei sau le pun în mijlocul mesei. Bradul este uneori înlocuit cu un frunziș verde cerat, cu nuiele sau cu panglici împletite. Credincioșii pun în această coroniță de tradiție germanică relativ recentă patru lumânări care corespund celor patru săptămâni ale Adventului. În fiecare săptămână se aprinde câte o lumânare care arde câteva minute în fiecare seară, până în seara de Crăciun când se aprind toate patru. (sursă bibliografică: Lavric, Sorin. „Cartea de Crăciun”, București: Humanitas, 1997)

 

Vă așteptăm cu drag să alegeți cele mai inspirate lecturi!
Ne dorim să întâmpinăm Sfintele Sărbători cu sufletul plin de lumină, de liniște, de bucurie…
La Mulți Ani!

 

Material realizat de Magdalena Iacob, bibliotecar
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu – Filiala Vasile Aaron  

 

This entry was posted in evenimente, noutati. Bookmark the permalink.