«Bellini nu a fost doar un copil minune, ci și una din acele rare creaturi alese, care, cu trecerea anilor, își păstrează, își dezvoltă și își completează acele însușiri excepționale ce și le-a manifestat încă din clipa în care a reușit să dea o formă și o expresie coerentă gîndirii. Iată cauza principală pentru care copilăria și adolescența compozitorului catanez apar învăluite în legendă. De aceea, mulți biografi, care au încercat să reconstituie , din punct de vedere istoric, prima perioada a vieții sale, s-au pierdut în negurile atîtor „se povestește că…”; ori s-au afundat în nisipurile mișcătoare ale unor „pe vremea mea se spunea că…”.» (Pastura, Francesco. „Bellini. Romanul vieții”, traducere din limba italiană de Eugen Costescu, București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., 1968, p. 11)
Astăzi se împlinesc 185 de ani de la trecerea în neființă a marelui compozitor italian Vicenzo Bellini.
Maestru al stilului interpretativ bel-canto, Bellini a lăsat în urmă numeroase lucrări valoroase, între care „Norma”, „Beatrice di Tenda”, „Capuleti”, „La sonnambula” și „I puritani”. Deși finalul vieții sale a fost grabnic și neașteptat, Bellini deține un loc binemeritat în galeria marilor compozitorilor de operă, alături de Gaetano Donizetti, Gioacchino Rossini, Niccolò Antonio Zingarelli, Giovanni Pacini sau Giuseppe Verdi.
(material realizat de Anamaria Enescu și Monica Marin)