Vasile Goldiș (1862-1934)
Vasile Goldiș s-a născut la 12 noiembrie 1862 în casa bunicului său din satul Mocirla (astăzi locul natal îi poartă numele) într-o familie de șapte copii. Tatăl lui, Isaia, absolvent al Institutului Teologic din Arad, era preot ortodox în Cermeiu. Acesta s-a căsătorit în (preajma anului) 1847 cu Floarea, fiica preotului Ioan Cornea din Răpsig, județul Arad, al cărui bunic dinspre tată fusese preot în același sat. Neamul Corneștilor era originar din Țara Făgărașului, unde în vechime se bucurase de oareșce privilegii. Goldișeștii în schimb își au locul de obârșie în comuna Chișcău, județul Bihor, unde se ocupaseră cu băieșitul la minele din Băița și apoi cu agricultura la Mocirla, unde Teodor, bunicul dinspre tată era preot. Așadar, din acest neam și pe aceste ținuturi arădene (Seleuș, Cermei și Mocirla) își va petrece copilăria Vasile Goldiș.
Școala primavă o începe la Cermei în anul 1869, avându-l îndrumător pe inimosul dascăl Nicolae Albu. Clasa a doua primară o face tot în comuna Cermei, dar la şcoala romano-catolică de aici, unde învaţă şi ungureşte. Apoi, în anul 1871, trece la sfatul învăţătorului Albu în clasa a treia la şcoala germană din Panatul-Nou (azi Horea), ceea ce îl face ca să înceapă a pătrunde de timpuriu şi tainele limbii lui Schiller şi Goethe. Clasa a patra primară o face la Arad, din nou la şcoala română. Din 1873 urmează cursurile Liceului maghiar din Arad, liceu la care unchiul său, viitorul episcop Ioan Iosif Goldiș, ocupa catedra de limba română, și pe care îl absolvă cu brio în 1881. Studiile superioare le face la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1881-1882; 1884-86), urmând și cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Viena (1882-84). În anii studenției a fost membru al Societății academice România Jună (1882) și al Societății de lectură Petru Maior. După absolvire satisface stagiul militar, ajungând sublocotenent în rezervă în armata austro-ungară.
Licențiat în litere și filosofie, Vasile Goldiș a fost numit candidat de profesor la Liceul „Eötvös” din Budapesta. Cu diploma de profesor de istorie și limba latină ocupă apoi postul de profesor la Preparandia din Caransebeș (1886-89), din această perioadă datând și debutul său publicistic la Foaia diecesană (1886-1939), revistă săptămânală a Eparhiei Greco-ortodoxe Române a Caransebeșului, apărută sub auspiciile lui Ioan Popasu până la moartea acestuia în 1889. De la Caransebeș este transferat la prestigiosul Gimnaziul ortodox român din Brașov (1889-1901), unde este un profesor apreciat de elevii săi, dar și autor de manuale școlare. Profesorul Goldiș se pensionează la cerere la 1 septembrie 1901 și se mută la Arad, unde ocupă funcția de secretar consistorial (1901-1903).
Vasile Goldiș s-a implicat în mișcarea culturală deținând mai multe funcții: secretar al Societății pentru crearea unui fond de teatru român, secretarul Casinei române (1891-1895) și, nu în ultimul rând, președinte al Asociațiunii ASTRA (1923-1932), ales în anul 1923 la Adunarea generală de la Timișoara. Goldiș l-a succedat la conducerea Astrei pe regretatul Andrei Bârseanu (fiind al zecelea președinte), întrunind cerințele stabilite de Dr. Ioan Lupaș, raportorul Comisiei de candidatură pentru postul de președinte. Sub tutela lui Vasile Goldiș, Astra a organizat în anul 1924 manifestările omagiale dedicate centenarului nașterii eroului național Avram Iancu. Cu această ocazie, la Baia de Criş, Tebea, Vidra, Cîmpeni, Muntele Găina, etc., au avut loc serbări populare la care au luat parte şi numeroase personalităţi ale vieţii ştiinţifice, politice şi culturale din ţară şi străinătate. De asemenea, Goldiș și-a dat girul constituind Despărțămintele astriste de la Chișinău (prin efortul considerabil al lui Goga, Onosifor Ghibu și al arhimandritului Gurie Grosu și elitelor basarabene), Constanța (1927) și București. De asemenea, s-a inaugurat Muzeul Unirii de la Alba Iulia și sala de cinematograf ASTRA – Brașov, ambele în 1929. O străduință singulară de popularizare prin mass-media a realizărilor Asociațiunii s-a concretizat în septembrie 1933, prin emisiunea radio Ora Astrei.
A publicat numeroase articole în care susține interesele românilor, primind conducerea ziarului Românul, organul de presă al PNR, și a Institutului Tipografic Concordia (1911-16; 1918). Începe activitatea politică în calitate de membru al PNR (1893), mai târziu făcând parte din Comitetul Central al acestuia. A fost un susținător al promovării activismului PNR (participarea la viața politică și susținerea revendicărilor naționale). Este ales la Radna deputat în Parlamentul de la Budapesta (1906-10), militând pentru drepturile românilor. Față de politicile de deznaționalizare promovate de maghiari, Goldiș declara: ֦nu ne temem, căci lupta lor în contra unui ideal înrădăcinat în inimile unui popor întreg este zadarnică”. A făcut parte din Comitetul de la Arad care a redactat Declarația de la Oradea din 12 octombrie 1918 care a fost citită de Al. Vaida-Voevod în Parlamentul maghiar și în care se clama dreptul românilor din Transilvania la autodeterminare. Față de propunerile de negociere ale ungurilor afirma: „Noi nu putem să fim liberi ca indivizi, trebuie să fim liberi ca națiune română”. A fost unul dintre cei șase membri ai PNR din Consiliul Național Român Central, care a coordonat acțiunile mișcării naționale în 1918. La 18 noiembrie 1918 a publicat manifestul Către popoarele lumii, afirmând că națiunea română din Ungaria și Transilvania speră și așteaptă ca în năzuința ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una vom fi de aici înainte în veci”. În cadrul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) ține discursul solemn și expunerea Rezoluției de Unire, apoi este ales membru în Consiliul Dirigent, fiind ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, răspunzând și de problema naționalităților. De altfel, cea mai importantă lucrare a sa este Despre problema naționalităților, cu un cuvânt înainte de Andrei Oțetea. În același timp, Vasile Goldiș avea și atribuții de vicepreședinte al Consiliul Dirigent, guvern național cu sediul la Sibiu. Merită să ne amintim că Vasile Goldiș a făcut parte din delegația care a prezentat Regelui Ferdinand Actul Unirii, la București, la 12 Decembrie 1918. I s-a încredințat conducerea mai multor ministere în guverne diferite: Ministru de Stat (25 decembrie 1918-30 noiembrie 1919; 18-19 mart. 1920); Ministru al Cultelor și Artelor (30 mart. 1926- 4 iunie 1927) în guvernul Alex. Averescu– calitate în care a încheiat cu Papa un Concordat, ce reglementa raporturile dintre Vatican și statul român. Locuitorii din Radna îl aleg deputat (1918) în Primul Parlament al României Mari, iar Academia Română îl primește ca membru de onoare în 1919, la propunerea lui Nicolae Iorga. În 1926 părăsește PNR și formează un nou Partid Național, care fuzionează mai târziu cu Partidul Poporului (mart. 1927). Din 1933 a făcut parte din Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga. S-a stins din viață la vârsta de 72 de ani, la 10 februarie 1934 la Arad, fiind înmormântat cu funeralii naționale.
Vasile Goldiș reprezintă un simbol al Unirii Transilvaniei cu România, dar și un model de tenacitate politică, așa după cum însuși a spus: ֦Fiecare popor şi fiecare epocă se aşază în ierarhia valorii istorice după măsura în care a ştiut să-şi întocmească fiinţarea sa pe pământ în aşa fel ca tot insul să simtă iubirea de bunăvoie consimţită a colectivităţii pentru dânsul. Ascensiunea omenirii spre acest miraculos ideal e trudnică, afară din cale. Şi totuşi toate războaiele şi toate luptele sălbatice iscate din instinctele barbare, deasupra tuturor mizeriilor ce au produs, ori tocmai prin aceasta, sub puterea unei trainice legi a firii, au germinat tot mai multă dreptate în lume…”
Bibliografie selectivă:
Goldiș, Vasile. Discursuri rostite în preajma Unirii și la Asociațiunea Culturală ASTRA. București, Cultura Națională, 1928;
Goldiș, Vasile. Elemente din Constituția patriei sau drepturile și datorințele cetățenești pentru școalele poporale, Brasso, 1906.
Goldiș, Vasile. La 1 Decembrie 1918. Discursul Domnului Vasile Goldiș. Sibiu, Tipografia DArhidiecezană, [f. a.].
Gagea E., (2008), Vasile Goldiş şi „Românul”, „Vasile Goldiş University Press”, Arad
Gagea E., Vasile Goldiş (1862-1934), monografie istorică. Arad, Editura „Vasile Goldiş University Press”, 2008.
Goldiş, V. Scrieri social-politice şi literare. Timişoara, Editura Facla, 1976.
Iovan, M. Filosofia şi crezul politic ale lui Vasile Goldiş. Editura Dacia, Cluj-Napoca , 2006.
Lupaș, Ioan. Vasile Goldiș. Luptătorul și realizatorul politic. Sibiu, 1936.
Șendrulescu, Ion. Activitatea lui Vasile Goldiș pentru Unirea Transilvaniei. București, 1969.
Șora, Gheorghe. Vasile Goldiș. O viață de om așa cum a fost. Timișoara, 1993.
Șora, Gheorghe; Creț, Cristian. Biografia unui mare luptător: Vasile Goldiș. Arad, 1994.
Material documentat de Irina Racovițan, Serviciul Cercetare Științifică