Profesor la catedra de Studii agricole și economice a Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu, etnograf, agronom, luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania dinainte de 1918. Membru fondator al Reuniunii Române de Agricultură din comitatul Sibiului, la 16/28 febr. 1888. Preocupări de artă și meșteșuguri populare. Fruntaș al Partidului Național Român (activist). Unul dintre autorii și semnatarii Memorandumului. Membru de onoare al Academiei Române (1926).
Dimitrie Comșa, fiu al lui David – econom și cantor, s-a născut la 29 sept. 1846, în Sibiu. A urmat școala „poporală” confesională a parohiei și Gimnaziul Evanghelic-Luteran, apoi, tot la Sibiu, Institutul Teologic-Pedagogic. În ultimul semestru la Seminar a reușit să cucerească întreaga grație a nemuritorului Șaguna, pentru care devenise un fel de secretar privat, caligrafiind pentru acesta corespondența cu miniștri și prieteni, și traducând în (și din) germană diferite texte. Astfel că Șaguna îl trimite la Academiile din Altenburg și Leipzig (1871-1873), cu o bursă de studii anume croită pentru el și cu aplicații în practica agricolă din Germania și Boemia. După frecventarea cursurilor la cele două instituții de profil, a fost numit profesor, din anul 1874, la Catedra de studii agricole-economice a Institutului Teologic Pedagogic din Sibiu, unde a trudit timp de 35 de ani, pregătind sute de studenți în agricultura rațională, astfel încât și ei, la rândul lor, să fie luminători ai țărănimii nu numai în probleme moral-religioase, ci și în cele legate de activitatea de zi cu zi. Profesorul Comșa a predat Pomicultura, Horticultura, Legumicultura, Zootehnia agricolă, Fizica populară/Științele naturii, Contabilitatea, îngemănate din 1892 în disciplina intitulată Economia rurală, materie pe care o va preda până în anul 1909, când a fost nevoit să se pensioneze. Aceleași discipline i-au fost tutelate la Secția Pedagogică a Institutului, iar în plus, Științele Naturale (1874-1909). Seminariile cu studenții le-a desfășurat în grădinile institutului, uneori și la fermele model din Sibiu.
Dimitrie Comșa a fost președinte activ al Societății de lectură „Andrei Șaguna” a studenților sibieni teologi. A fost ales și deputat mirean în Sinodul Arhidiecezei Sibiu și în Congresul Național Bisericesc.
Afirmat în publicistica vremii ca unul din cei mai fecunzi publicişti ardeleni în domeniul economiei agrare, s-a numărat printre redactorii Foișoarei Telegrafului Român (1877-1878), alături de Ilarion Pușcariu, Daniil Popovici-Barcianu, Ioan Bechnitz și Eugen Brote, încurajați de asesorul consistorial Nicolae Cristea, care a îmbrățișat ideologia Junimii. Aici a publicat recenzii de manuale și articole pe teme școlare. A publicat și în Foaia ilustrată (1891), condusă de Daniil Barcianu (Ex. Schițe pentru grădinărit. Eșeveriile. Petuniile. Călțuneii) (Foaia Ilustrată, Nov. 1891, An 44, p. 498-499). În 1887 a tipărit primul lui studiu Pomăritul, despre care Mihai Eminescu scria că este „unica lucrare de felul acesta, care e în curentul ştiinţei”. A redactat împreună cu Eugen Brote Călindarul bunului econom (1877-1881), ce cuprinde sfaturi agricole și literatură (din 1882, partea economică, beletristică și inseratele), Economul (1893-1894) și Tribuna (1893-1894). În Tribuna sibiană inițiază încă din primul an de apariție (1884), rubrica de Convorbiri agricole, plină de sfaturi privitoare la lucrările agricole. (Ex. Nr. IX, Fierberea și tractarea mustului, Tribuna, 1884, 16 octombrie 1884, Anul 1, nr. 148, p. 591). În cunoscuta „criză a Tribunei” se situează de partea grupării lui Eugen Brote, orientată spre activism politic. În același timp, a colaborat la Telegraful Român și la Foaia Poporului (1892), de anvergură, ca și Tribuna, cu același gen de articole de profil. Din 1897 apare bilunar Foaia (Foia) Pedagogică tipărită la Tipografia Archidiecesană, sub redacția lui D. P. Barcianu, Dimitrie Comșa, Dr. Petru Șpan, Dr. I. Stroia (din 1900, lunar). Evident că, nu în ultimul rând, a colaborat cu articole de specialitate la „Anuarul Institutului Teologic-Pedagogic”. O nouă inițiativă redacțională a avut-o cu cartea sa Călăuza agricolă, în trei volume (1924-1925).
La 16/28 februarie 1888 a înființat Reuniunea Română de Agricultură din județul Sibiu, împreună cu Eugen Brote, Daniil Popovici-Barcianu, Ilarion Pușcariu. După plecarea lui Eugen Brote în România, din funcția de secretar și-a asumat-o pe cea de președinte al Reuniunii până în anul 1905. Încercări de constituire a unei reuniuni agricole mai existaseră, însă au fost sortite eșecului, deoarece se dorise capacitarea întregii Transilvanii, nu doar comitatul Sibiului.
Ca secretar şi membru în comitetul executiv al Partidului Național Român, mandatat de către Adunarea Națională de la Sibiu cu definitivarea Memorandumului și înaintarea lui către împărat. În Procesul Memorandumului din mai 1894 a primit o condamnare de 3 ani de temniţă la Vaţ, din care a executat 14 luni, până la amnistia împărătească din septembrie 1895, când toți cei condamnați au fost grațiați. Avocatul lui a fost Dr. Aurel Mureșianu.
După revenirea la Sibiu, profesorul Comșa și-a intensificat activitatea de etnograf şi cea din domeniul agricol, activând în cadrul tuturor manifestărilor ASTREI. În anul 1902, Reuniunea Română Agricolă şi Reuniunea Sodalilor Români, al cărei președinte era Victor Tordășianu, organizează la Sibiu o mare Expoziţie Industrială Românească, de produse meșteșugărești, obiecte de artă populară românească. Trei camere țărănești din Avrig, Săliște și Rășinari cu tot mobilierul și decorul interior, țesături, războaie de țesut îmbrăcate cu costume specifice zonei Sibiului. De asemenea, au fost prezentate 12 păpuși îmbrăcate în costume românești din diferite părți ale Transilvaniei. Expoziția a avut răsunet și dincolo de munți, iar Dimitrie Comșa a trezit un viu interes cu piesele sale etnomuzeografice, strădania sa de pionier fiind una competentă și chiar vocațională. Ca tânăr student, iubitor de artă populară românească, aflându-se la Expoziția internațională de la Viena, primise delegarea ministrului Țării Românești să se ocupe de pavilionul românesc. În Autobiografia sa a mărturisit că a colindat prin sute de sate ֦mergând din casă-n casă și scotocind după altițe, gulere, ciupage, pumnași și alesături, „nepregetând să purece găbănașe și poduri, căutând măciuci sâmcelate, furci de tors încristate, păpușare, căpcele, prisnele, cruci, pomelnice”. Întocmește și scoate de sub tipar albumele „Din Ornamentica Română” (1904) şi „Albumul crestături în lemn” (1909). De altfel, se poate afirma fără greș că Dimitrie Comșa a fost un prolific cercetător al artei populare și a meșteșugurilor tradiționale din vremea sa. Rezultatele muncii sale, tezaurizate în aceste două albume de referință i-au adus calitatea de membru de onoare al Academiei Române (1926), la împlinirea vârstei de 80 de ani.
Tot prin Reuniunea Agricolă, în perioada 1898-1899, a organizat o serie de expoziții de vite (în Sebeșul săsesc și Miercurea, 1898) oi, poame (Sibiu, 1899) și de vierit, în comitatul Sibiului, încununate cu premii de 500 și respectiv 300 de coroane. Reuniunea susținea prelegeri populare și oferea diplome de recunoștință, militatând pentru răspândirea unei rase superioare de vite în gospodăriile ţărăneşti, împărțind seminţe selecţionate de plante productive, ca sfecla, cînepă, trifoiul şi lucerna. S-a preocupat de împărţirea de puieţi, de creşterea raţională a pomilor şi a viţei de vie în regiunile de deal şi de cultivarea fâneţelor. Reuniunea, mai ales harnicul ei președinte – Dimitrie Comșa, a încurajat și industria casnică ţărănească.
Dimitrie Comșa a sprijinit înființarea de cooperative de credit sătești de tipul Reiffeisen, pentru întemeierea de tovărăşii agricole cooperative, îndeosebi pentru cumpărarea şi folosirea în comun a maşinilor agricole. A făcut de asemenea demonstraţii practice de agricultură, de altoire şi de utilizare a maşinilor agricole și a ţinut nenumărate cuvântări la expoziţii şi lecţii de popularizare a ştiinţei agricole, devenind una dintre cele mai populare figuri de intelectual legat de popor.
Din cauza lipsei de cadre calificate, în anul şcolar 1922/23, mitropolitul Nicolae Bălan l-a încredinţat din nou să predea cursuri din specialitatea sa studenţilor teologi. În aceeaşi perioadă a pus bazele primului Muzeu Bisericesc al Arhiepiscopiei Sibiului, în două camere de la Institutul teologic, în care au fost expuse icoane pe lemn şi pe sticlă, manuscrise şi cărţi vechi de slujbă, obiecte vechi de cult, veşminte liturgice etc. Tot în sprijinul economilor a mai publicat lucrările „Nana Zamfira, îndrumări din economia casnică şi grădinărit” şi „Radu Temelie, îndrumări din economia câmpului”.
A murit la 15 februarie 1931, fiind înmormântat cu funeralii naționale. Nicolae Iorga i-a dedicat un articol intitulat Unul din cei vechi, descriindu-l astfel: „Ce ardelean de treabă dintr-o generație a cărui viață a fost numai ideal și sacrificiu, petrecută fiind toată, și cu atâta plăcere, între masa de lucru de acasă și vizita la temnițele politice ale regimului maghiar!… După cei din felul bunului moș Comșa va rămâne o întreagă operă de folklor artistic, care e pentru noi o veșnică mândrie. Căci ce n-a făcut el din cămășile și opregele, din covoarele și din scoarțele, din furcile și din uneltele gospodăriei țărănești din Ardeal în albume a căror executare e o minune și biruire ce au fost în stare să lucreze alte popoare care își aveau statutul lor! Și valoarea unui om se prețuiește în ce lasă după dânsul ca un adaos la viața neamului său!”.
Opera:
- Pomăritul, Sibiu, 1877;
- Călindarul bunului econom, 1877-1881;
- Prăsirea pomilor, Sibiu, 1900;
- Din ornamentica română. Album artistic, reprezentând 284 de broderii și țesături după originale țărănești, Sibiu, 1904, 1909, 1976;
- Album de crestături în lemn, înfățișând 243 de obiecte după originale țărănești, Sibiu, 1909, cu 41 planșe, format mare; Reeditare în Sibiu, 1978;
- Călăuza agricolă, 1924-1925, 3 vol.;
- Îndrumări din economia câmpului, 1929;
- Îndrumări din economia casnică și grădinărit, 1929;
- Nana Zamfira. Îndrumări din economia casnică și grădinărit, 1929;
- Radu Temelie. Îndrumări din economia câmpului, 1929.
Bibliografie:
Dimitrie Comșa, Autobiografia, în Anuarul Școalei Normale Andrei Șaguna din Sibiu, pe anul școlar 1926/1927, p. 15-25.
Horia Petra-Petrescu, Figuri luminoase de propagandiști: Dimitrie Comșa, în Revista Transilvania, Sibiu, An LXV, 1934, p. 133-136. (Articolul poate fi găsit online la adresa web https://adt.arcanum.com/en/view/Transilvania_1934/?query=petra-petrescu+com%C8%99a&pg=132&layout=s).
Oct. C. Tăslăuanu, CRESTĂTURI ÎN LEMN — Albumul dlui prof. D. Comşa, în Revista Transilvania, Iulie 1910, Anul 41, nr. 4, p. 162-171.
Pr. Acad. Mircea Păcurariu, Cărturari sibieni de altădată, Cluj-Napoca, DACIA, 2002, p. 197-205.
Vali Corduneanu, Pe un ban, pe o lună o prună. Dimitrie Comșa și apropiații săi, Timișoara, David Press Print, 2010.
Ana Grama, Etnomuzeografie transilvană. Muzeul Asociațiunii 1905-1950, Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2010.
Vezi Mihai Eminescu, MINISTERIUL AGRICULTUREI … din 20 decembrie 1878, în: Opere, X. Publicistică (1 nov. 1877-15 febr. 1880). Timpul, Ediția Perpessicius din 1989, în care amintește excelenta carte a lui Dimitrie Comșa, de pomărit, și nu de pomologie, cum o numise ministrul Agriculturii.
Material realizat de Irina Racovițan