Stimularea empatiei în rândul preșcolarilor – „Mie îmi pasă!”
„Primul dar pe care ni-l dă mama este viața, al doilea este iubirea, iar al treilea este înțelegerea” (Browser Dirk)
Conform definiției din dicționar, empatia este o „formă de intuire a realității prin identificare afectivă sau o tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme, etc” (Dicționarul Explicativ al Limbii Române, București, Univers Enciclopedic, 1998, p. 340).
Mai simplu, pe înțelesul copiilor, empatia este capacitatea copiilor și/sau a adulților de a simți emoțiile celorlalți.
Ziua Empatiei este o mișcare civică în care oamenii sunt invitați să celebreze împreună o zi a empatiei. Sloganul acestei mișcări civice este „Building empathy in my community” sau „Construim empatia în comunitate”, deoarece fiecare are puterea de a contribui la crearea unei lumi mai empatice.
Pentru a putea visa, copiii au nevoie de povești, dar și de adulți, pentru că aceștia sunt cei care le citesc copiilor povești până când aceștia vor fi singuri capabili să le lectureze. De la adulți, copiii preiau comportamente și emoții care îi vor ajuta la formarea lor ca oameni și la integrarea lor în societatea/ comunitatea în care vor trăi. Copiii trebuie ajutați de mici să învețe să-și exprime propriile emoții, și înțelegându-le, le vor înțelege și pe ale celor din jur. Părinții, respectiv educatorii pot deveni modele în acest sens, deoarece copiii imită ceea ce văd. De aceea, e important cum se comportă și vorbesc adulții în preajma copiilor și în relația directă cu aceștia. Atunci când părinții și educatorii sunt deschiși, calzi și empatici, acest lucru îi va ajuta pe copii să recunoască emoția și, cu cât o recunosc mai ușor, cu atât ei devin mai empatici, atât din punct de vedere cognitiv, dar și somatic și emoțional. Prin urmare, cei care înțeleg ce este empatia, vor înțelege și că aceasta unește și nu dezbină și, astfel, comunitatea din care ei fac parte va fi o comunitate unită.
Empatia poate fi învățată, de asemenea, din cărți și din povești și, chiar dacă termenul nu este precizat concret în acestea, ea poate fi identificată cu ajutorul emoțiilor pe care le transmit personajele sau din expresiile faciale întâlnite în ilustrațiile cărților. Din colecțiile Bibliotecii ASTRA Sibiu – Filiala Bâlea, am recomandat copiilor câteva titluri care cuprind aspecte referitoare la emoții, ca de pildă: „Mă simt trist”, „Mi-e frică”, „Sunt timid” (cărți din seria Panda), „Inimioare fericite”, „Povești din țara copiilor fericiți”, „Micuța mea stea”, „Surpriza prințesei Ida”, „Adio Bursuc”, „Bunicul Leu”, cărțile din seria Elmer, cele din seria Dolto sau cele din seria „Ce să faci…când…” și, nu în ultimul rând, am recomandat o carte mai specială numită: „Cele 7 medalii ale succesului: povestiri pentru părinţi şi copii” (curajul, cooperarea, curiozitatea, răbdarea, creativitatea, perseverența și empatia), întrucât aceasta din urmă întrunește tot ceea ce copilul trebuie să deprindă de-a lungul vieții pentru a deveni un adult de succes, întrucât știm că un copil bine pregătit pentru viață este un copil fericit, iar mai târziu un adult de succes. Astăzi, din ce în ce mai mulți părinți, și aș adăuga eu aici, educatorii, și profesorii și, nu în ultimul rând, bibliotecarii sunt interesați de dezvoltarea emoțională a copiilor. Orice părinte își dorește un copil curajos, perseverent, care să știe să comunice, să aibă răbdare, să-i înțeleagă pe ceilalți, să-și folosească curiozitatea și creativitatea. (Georgeta Pânișoară, Ion-Ovidiu Pânișoară, Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru părinți și copii, Iași: Polirom, 2012, coperta 4)
Dintre cărțile menționate, pregătite pentru sesiunea de lectură de azi, am ales titlul: „Mă simt trist”. Copiii au ascultat cu atenție atât povestea citită, dar au observat și expresiile faciale ale personajelor din ilustrațiile cărții. Ei au știut să definească termenul de empatie și au exemplificat prin diferite situații când s-au simțit triști și care au fost motivele pentru care s-au simțit așa, iar împreună cu personajul cărții au descoperit soluții cu privire la modul de a schimba starea de tristețe într-una de bucurie. De asemenea, au identificat și alți termeni care exprimă starea de tristețe: posomorât, înlăcrimat, necăjit, supărat, bosumflat, etc. La întâlnirea de azi au participat 7 cadre didactice și 130 de copii.
Știm că în primii ani de viață, copiii pot avea numeroase emoții pe care nu și le pot explica. Adulții sunt cei care îi pot ajuta pe copii să le înțeleagă și să le definească: eu sunt trist, eu sunt fericit, eu sunt vesel, etc., dar îi pot ajuta și să vadă motivele din spatele emoțiilor lor și, de asemenea, le pot oferi soluții pentru a schimba o emoție negativă într-una pozitivă. Genul de cărți ilustrate, după cum au fost cele enunțate mai sus, ne prezintă o parte din emoțiile copiilor într-o manieră amuzantă și totodată încurajatoare. Volumele selectate pentru momentul de lectură de astăzi – cele din seria Panda, apărute la Editura Pandora – conțin la final o notă adresată părinților și educatorilor în care le sunt sugerate diferite moduri prin care îi pot ajuta pe copii să facă față acestor emoții.
Material realizat de Daniela Sava, bibliotecar
Filiala Bâlea