Semnat de autorul Dumitru Vacariu și ilustrat de Anca Apostol, volumul „Pădurea vrăjită” cuprinde poezii cu și despre copii – poeme pline de candoare, de gingășie, cu animale, gâze și păsări cuvântătoare, dar și cu personaje din lumea basmelor.
Unele dintre poezii au versuri curgătoare și melodioase precum doinele, altele sunt scurte basme în versuri cu personaje din orizontul mito-poetic românesc (Zâna Zorilor, Făt-Frumos) sau din poveștile copilăriei (Albă ca Zăpada), iar altele sunt povețe pline de rost și înțelepciune, rugăciuni în versuri pentru cei mai mici și mai sensibili cititori. Sunt incluse, de asemenea, ghicitori scurte, amuzante însoțite de ilustrații frumoase cu personaje adorabile.
Ultima parte din acest minunat volum de poezii pentru copii este un poem inedit (COMOARA) alcătuit din douăzeci și una de poeme, în care autorul descrie aventura pe care o trăiesc trei buni prieteni – Radu, Dan și Lică – însoțiți de câinele Cordun, plecați în căutarea unei presupuse comori în ținutul de legendă al Cetății Ponorului.
E-atâta vrajă și lumină
În jurul lor și-atâta cer!
Cetatea doarme în ruină
Învăluită în mister.
————————————
În goana lor aprigă după comori, cei trei viteji găsesc un ied fugar urmărit de o gaie (pasăre răpitoare de zi asemănătoare cu uliul) și pornesc în goană pe urmele lor.
O cât ar dori ca să scape
Făptura cea mică!
Și-ncet, de sub pleoape,
Bobițe de lacrimi le pică.
Trecură prin văi și boschete
Și-n goană aprinsă uitară
Și casă, și foame și sete
Și visul urzit de comoară.
Copiii aleargă cu disperare și reușesc să oprească micul ied și să-l apere. Dar salvatorii lui acum nu se pot hotărî care dintre ei va lua să îngrijească puiul speriat.
Frica și tristețea iedului fugar devin ecouri triste de geamăt și chemări de ajutor și disperare.
Și-atunci…atunci…ca dintr-un nor.
Plutind ușoară,
A răsărit în fața lor
Din cetini mama căprioară.
Puiul eliberat „din inimă curată” de salvatorii lui, pornește în vale, pe urmele mamei.
Cei trei mici aventurieri trăiau un vis adevărat, un miracol dar și un dor arzător după micuța vietate.
Aici se oprește aventura lor pentru că, și-au dat seama că adevărata comoară tocmai au aflat-o: COMOARA DIN SUFLET:
Să caute iarăși comoara? …Ce rost?
Comoara din suflet e mult mai de preț,
Iar iedul cu-ntreaga poveste ce-a fost
Trăi-vor de-a pururi în cântec măreț.
Toată îndoiala și teama că puiul de căprioară nu-și va găsi mama dispar dispar atunci când,
Tabloul cel mai frumos se arată
O rariște mândră de fag
Și-n mijloc, pe verde covor,
Stă mama cu puiul ei drag
Uniți într-un freamăt de dor.
Nu este tablou mai frumos!
Cei trei de cremene par,
Iar codrul e blând și duios
Și cântă din orice umbrar
Finalul poemului înseamnă
FERICIRE
Șezură alături privind nesătui
Minunea din rariște…Totul râdea:
Și ei, și pădurea, și-o mamă, și-un pui,
De parcă frumosul atunci se năștea.
Rămase cetatea în urmă…În lut
Rămase comoara de aur și-argint…
Cei trei își zidiră din tot ce-au văzut
Un crez cu comori ce nu mor și nu mint…
*
Poezia naturii este dinamică, viețuitoarele pădurii sunt prietenoase, trăind în bună prietenie și vecinătate unele cu altele, bucurându-se de Natura ocrotitoare și binevoitoare ca o Mamă.
Gândacul chiriaș
– N-am căsuță, ce mă fac?
Se plângea un biet gândac
Tremurând de frig, stingher,
Chinuit de vânt și ger.
Dintr-o scorbură de prun
L-a zărit un bărzăun
Și l-a invitat frumos
În bordeiul călduros.
Vino, bre, ce tot bocești
Că ți-i frig și că răcești?
O să stăm aici, în doi,
Apărați de nea și ploi.
Drept chirie o să-ți cer
Să stai lângă geam străjer
Și când primăvara vine,
Tu să strigi așa la mine.
-Bărzăune, bărzăune,
Au venit zilele bune!
Ieși mai repede afară
Să te scalzi în primăvară.
Și te urcă peste zare
Să prinzi licurici din soare
Și să bâzâi prin grădină,
Iarna grea să nu mai vină!
*
GHICITOARE
Cine are
Pe spinare
Mii de ace mișcătoare,
Parc-ar spune pe cărare
– Hai la ace de vânzare,
Dar nevoie nimeni n-are,
Că înțeapă pe oricare?
Știți voi cine-i măscăriciu?
Spuneți repede!
Văcariu, Dumitru. Pădurea vrăjită, Iași: Doxologia, 2014.
**
Despre Dumitru Vacariu:
S-a născut în comuna Pipirig, județul Neamț, la 21 septembrie 1931. După terminarea școlii primare din satul natal, a urmat cursurile Liceului pedagogic din Piatra-Neamț în perioada 1946-1952. Cursurile universitare (Facultatea de Filologie-istorie) le-a urmat la Iași, în cadrul Universității “Al. I. Cuza”, în perioada 1953-1957. După terminarea facultății a fost numit profesor la Liceul nr. 2 din Vaslui și director al Casei raionale de Cultură.
Acuzat că a organizat, împreună cu alți colegi de studenție, în anul 1957, sărbătorirea a 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost condamnat la 8 ani de detenție politică. A suferit rigorile închisorilor comuniste în perioada 1958-1964.
Ieșit din detenție, a fost o perioadă șomer, apoi muncitor la o Stațiune de Mașini și Tractoare din Vaslui, funcționar la Centrul de librării Iași și, începând din anul 1969, salariat al Muzeului Literaturii Române din Iași, până în anul 2003, când s-a pensionat. Din anul 1971 până în 1988 a condus toate obiectivele Muzeului Literaturii Române din Iași, participând direct la organizarea și deschiderea mai multor obiective muzeale: „Casa Dosoftei”, casele memoriale M. Codreanu, M. Sadoveanu, G. Topîrceanu, sediul central al muzeului din Casa V. Pogor, cu secțiile de literatură română modernă și contemporană, casa memorială O. Cazimir ș.a.
Activitatea literară și-a început-o cu piese de teatru pentru copii și tineret (Aventuri în pădurea vrăjită sau Bing-Bang-Bing, Comoara, Cele trei domnițe, Dincolo de singurătate), prezentate la peste 10 teatre de profil din țară și cu turnee în India, Pakistan, Franța, Germania ș.a.
Lucrări editate (beletristică): Dincolo de poveste, 1979, Bărzăunul și restul lumii, 1984, Vornicul Țării de Sus, 1984, Poteci fără întoarceri, 1987, Comoara, 1988, Aventură dincolo de timp, 1990, Ochii viperei, 1995, Planeta lui Crim, 1999, Templul amăgirii, 2000, Casa cu iederă, 2000, Cerbul de lumină, 2001, Praznicul orbilor, 2001, Porumbeii albaȘtri, 2003.
Lucrări de cercetare literară: Junimea și junimiștii, 1975 (cu I. Arhip), Focul cel mare, 1977 (cu I. Arhip), Din cronica unui veac, 1978 (cu I. Arhip), Georgetta, 2001 (cu Lucian Vasiliu), Cina de taină, 2002 (cu L.Vasiliu) ş.a.. A mai îngrijit diverse ediţii de opere ale unor scriitori români și străini (Delavrancea, Topîrceanu, O. Cazimir, Cezar Petrescu, I. Teodoreanu, Rovagnolli, Gârleanu, concomitent cu editarea unor albume ale Iașului, antologii de lirică românească și universală etc.
Sursa informațiilor: http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr47DumitruVacariu.html
***
Material elaborat de Gabriela Dordea, bibliotecar
Filiala Valea Aurie