Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Pe lângă autorii preferați și titlurile pe care doriți să le savurați în această vară, vă sugerăm să vă uitați și asupra unei autoare mai puțin cunoscută în România, și anume asupra Marthei Hall Kelly care a adus în atenția publicului două romane de excepție.

Vă dorim lectură plăcută tuturor!

Martha Hall Kelly:

„Când înflorește liliacul” (Lilac Girls), trad. Mirela Axente, București, Litera, 2019;

„Trandafirii pierduți”(Lost Roses), trad. Adina și Gabriel Rațiu, București, Litera, 2019.

        Martha Hall Kelly s-a născut în New England, dar locuiește în Connecticut și în Martha’s Vineyard, Massachusetts alături de familia ei. A lucrat mai mulți ani în firme de publicitate în calitate de copywriter. În 2016 a publicat romanul „Când înflorește liliacul”, iar în 2019 romanul „Trandafirii pierduți”, scris ca un „prequel” la primul roman.

     „Când înflorește liliacul” este un roman de debut impresionant și reprezintă cu siguranță un interes special pentru cititorii de cărți de ficțiune istorică. Mi-a plăcut foarte mult romanul și, prin urmare, l-am recomandat și altora care au rămas puternic impresionați de acesta, cu atât mai mult cu cât este inspirat de evenimente și de oameni reali. Cei care au citit „Privighetoarea” scrisă de Kristin Hannah și „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, scrisă de Anthony Doerr vor îndrăgi cu siguranță și cartea aceasta.

1

     Autoarea Martha Hall Kelly ne relatează în roman povestea a trei femei: Caroline Ferriday, Kasia Kuzmerick și Herta Oberheuser, acțiunea fiind plasată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Newyorkeza Caroline Ferriday deține un post (neplătit) la consulatul francez, se îndrăgostește de un tânăr actor, însă, viața ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia, în septembrie 1939, la scurt timp, cucerind Franța. Caroline și cei de la consulat fac eforturi uriașe pentru sprijinirea copiilor orfani și a civililor care au suferit de pe urma invaziei naziste, organizând acte de caritate pentru strângerea de fonduri pentru sprijinul acestora, uneori folosindu-și banii din propriul buzunar, sau oferind spre vânzare obiecte personale (argintărie și alte lucruri de preț – dovedind aici marea generozitate a Carolinei și familiei din care provenea) pentru a cumpăra alimente și hăinuțe pentru copii.

     Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce, e pe cale să se sfârșească, pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, a făcut un pas greșit și aceasta a dus la consecințe grave, atât pentru ea și familia ei, cât și pentru cei apropiați la care ținea foarte mult.

     Tânăra și ambițioasa doctoriță Herta Oberheuser acceptă un post de medic guvernamental, acesta fiind pentru ea biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă, spre surpriza ei, se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați. Destinele celor trei personaje se intersectează atunci când Kasia este trimisă în faimosul lagăr de concentrare Ravensbrück, un lagăr nazist pentru femei.

2

     Cartea te cucerește de la primele pagini, fiind un roman convingător, prezentând personaje excepționale. E o carte pe care n-o poți lăsa din mână, întrucât prezintă încercările și triumfurile cu care s-au confruntat civilii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind completată cu descrierea deosebit de realistă pe care autoarea o face istoriei, recreând cu succes lumea lagărului de la Ravensbrück (evidențiind tratamentul inuman, torturile și experimentele cu sulfamidă pe care naziștii le făceau pe femeile poloneze, închise în lagăr – acestea erau cunoscute sub numele de „króliki” (în poloneză=cobai de laborator), „lapins” (în franceză=iepuri) sau „Versuchskaninchen” (în germană=iepuri pentru experiențe).

     „Când înflorește liliacul” este o carte despre viață și moarte, despre pierdere și iertare, dar și despre femei puternice, curajoase care au luptat împreună pentru a face ca viața, chiar și în cele mai groaznice condiții să fie una mai bună. Istoria feminină e o parte a istoriei care nu ar trebui uitată, ci mai degrabă semnalată, așa cum a făcut autoarea cărții atunci când a adus în atenția publicului această parte a istoriei.

3

     „Trandafirii pierduți” este, de asemenea, un roman istoric fermecător și plin de viață, inspirat din evenimente reale și la fel de bine documentat ca și primul. Acțiunea romanului se petrece de data aceasta în anul 1914, când Eliza Ferriday, mama Carolinei Ferriday din romanul precedent își exprimă dorința de-a călători la Sankt Petersburg cu Sofia Streșnaiva, o verișoară a Romanovilor. Cele două s-au întâlnit la Paris, în urmă cu câțiva ani și au devenit prietene foarte bune și apropiate. Acum e rândul Elizei să plece cu Sofia în Rusia pentru a vedea splendorile ei: bisericile pline de aur și pietre prețioase, picturile lui Rembrandt de la Palatul de Iarnă al țarului Nicolae, faimosul balet rus și altele.

     În timp ce Eliza se află acolo, Austria declară război Serbiei, iar dinastia imperială a Rusiei începe să se prăbușească, ea decide să se întoarcă în America, în timp ce Sofia și familia ei se refugiază la proprietatea lor de la țară. Atunci când au nevoie de ajutor, o angajează pe fiica unei ghicitoare din sat, pe nume Varinka, neștiind că prin aceasta aveau să-și pună în pericol viețile.

     De cealaltă parte a Atlanticului, Eliza face tot posibilul ca să ajute familiile rusești cu sânge albastru care fug din calea revoluției. Cele două prietene fac schimb permanent de scrisori, dar în momentul în care scrisorile Sofiei încetează să mai vină, Eliza se teme că ceva teribil i s-a întâmplat celei mai bune prietene.

     Paginile cărții dezvăluie lupta pe care au dus-o aceste femei în încercarea de-a se regăsi una pe cealaltă și faptele minunate pe care le-au săvârșit în această călătorie de regăsire, și anume acelea de întrajutorare a orfanilor și victimelor războiului.

     Romanul „Trandafirii pierduți” nu este doar o poveste istorică sclipitoare, ci și un cântec de iubire pentru felul în care prietenia poate ajuta în cele mai grele vremuri.

     Cele două cărți prezentate mai sus sunt două romane de excepție care vor impresiona cititorii, dar în același timp îi vor și încânta. De data aceasta invităm adulții la lectură și le dorim să se bucure de paginile cărților prezentate.

     Cei care doresc mai multe informații despre Caroline Ferriday și familia ei sau vor să vadă  fotografii din lagărul Ravensbrück pot accesa link-urile de mai jos.

https://www.facebook.com/RabbitsofRavensbruck/videos/429430357456186

https://marthahallkelly.com/tag/caroline-ferriday/#:~:text

Bibliotecar
Daniela Sava
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu,
Filiala Bâlea