Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, trad. de Irina-Marina Borțoi, Iași: Polirom, 2017.
Christina Lamb este jurnalistă la The Sunday Times. A obținut numeroase premii pentru reportajele sale între care se remarcă cele despre ocupația sovietică din Afganistan și despre războiul împotriva terorismului. Este autoarea bestsellerurilor The Africa House, Waiting for Allah, The Sewing Circles of Herat, Small Wars Permitting și (împreună cu Malala Yousafzai) I am Malala, și de asemenea, autoarea cărții mai sus menționate (împreună cu Nujeen Mustafa). (https://www.paginadepsihologie.ro/christina-lamb/)
„Nimeni nu-și părăsește casa fără motiv. Uneori mă trezesc în miez de noapte din coșmaruri cu bombardamente și mă întind după mama, dar ea nu e aici și mă întristez. Însă după două, trei minute mă gândesc: «Nujeen, încă ești în viață și ești departe de bombardamente, totul e OK». Aici, în Germania, mă simt în siguranță. Poți să ieși la plimbare și să nu te aștepți să mori până a doua zi dimineață. Nu sunt bombe, nu sunt tancuri, nu e nici o armată, niciun Daesh pe străzi.”, mărturisește o fetiță din Siria, de 15 ani, pe nume Nujeen Mustafa (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, p. 195).
Nujeen, care înseamnă „viață nouă” este personajul central al cărții, pe care o recomandăm cititorilor adolescenți. Ea provine dintr-o familie kurdă, de religie musulmană, și locuiește împreună cu familia ei într-un oraș „prăfos și uitat de lume”, numit Manbij, în Nordul Siriei, nu departe de granița cu Turcia.
„Kurzii sunt un popor mândru, cu propria limbă (kurdă – kurmanji), cu propria mâncare și cultură, și de asemenea, cu o istorie lungă, care începea de acum 2000 de ani când am fost atestați prima dată drept „kurti”. Suntem probabil 30 de milioane de oameni, dar nu am avut niciodată o țară. De fapt, suntem cel mai mare trib apatrib din lume. Am sperat că vom dobândi o patrie când britanicii și francezii au împărțit Imperiul Otoman învins după Primul Război Mondial, așa cum și arabii au crezut că vor dobândi independența promisă după Revolta Arabă. Puterile aliate au semnat un acord în 1920, numit Tratatul de la Sevres, prin care se recunoștea un Kurdistan autonom, însă tratatul nu a mai fost ratificat, întrucât noul lider turc Kemal Ataturk, care își condusese țara spre independență, nu l-a acceptat… Astăzi, cam jumătate din kurzi trăiesc în Turcia, unii în Irak, unii în Iran și aproximativ 2 milioane în Siria, unde suntem cea mai mare minoritate, de 15%. Chiar dacă dialectele noastre sunt diferite, deosebesc oricând un kurd de orice alt om din lume – mai întâi după limbă, apoi după înfățișare. Unii dintre noi locuiesc în orașe precum Istambul, Teheran și Alep, dar cei mai mulți trăiesc în munți și pe platouri, acolo unde se întâlnesc Turcia, Siria, Irakul și Iranul. Suntem înconjurați de dușmani, așa că trebuie să rămânem puternici. Marele nostru Shakespeare kurd, Ahmad Khani, a scris în secolul al XVII-lea că suntem ca niște turnuri în patru colțuri în jurul turcilor și perșilor… ambele părți au făcut din kurzi ținta săgeților sorții lor” (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, p. 18-21).
„Nujeen este o fetiță bolnavă de paralizie cerebrală și condamnată să trăiască într-un cărucior cu rotile. Din cauza aceasta ea se simte prizonieră în apartamentul din Alep, unde se mutase cu părinții la vârsta de 4 ani. Neputând să meargă la școală ea învață singură engleza din serialele americane de televiziune. Când luptele dintre trupele dictatorului Assad și militanții ISIS cuprind și Alepul, Nujeen și o parte din membrii familiei ei iau calea exilului. (avea deja un frate în Germania, unde intenționau să meargă și ei; părinții însă nu îi vor însoți pe Nujeen, surorile și fratele ei, lucru care o va întrista mult pe Nujeen). Ajunși în Turcia, se alătură altor mii de sirieni care se îndreaptă spre Europa căutând azil și, poate, o viață mai bună. Mereu optimistă, în ciuda bolii sale și a suferințelor prin care a trecut, Nujeen dezvăluie lumii întregi ce înseamnă să trăiești sub o dictatură și să înduri ororile războiului civil, să fii nevoit să-ți părăsești țara și să depinzi de alții. (La fel și Malala, autoarea bestellerului „Eu sunt Malala”, o altă fetiță de 15 ani, originară din Pakistan, după ce este împușcată, reușește să plece împreună cu familia ei în Anglia, departe de război, în căutarea unui trai mai bun, dar care, datorită spiritului ei combativ, moștenit de la tatăl ei, luptă pentru dreptul fetelor la educație, pentru drepturile femeilor și pentru dreptate). Povestea tinerei Nujeen este drama refugiaților sirieni văzută prin ochii unei fete al cărei curaj impresionează și care nu încetează nicio clipă să spere” (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, coperta 4).
Ceea ce este impresionant la această tânără este faptul că, deși se afla într-un scaun cu rotile, a reușit să fugă din Siria în Germania, și mai mult decât atât, a parcurs același drum pe care l-au parcurs atâtea milioane de refugiați, experimentând aceleași condiții precare de viață. Fata, care nu părăsea niciodată camera din apartamentul în care locuia cu părinții ei și vedea lumea de afară numai la televizor, a ajuns să traverseze un continent întreg. „A fugit în Turcia vecină, unde a trecut pe mare în Grecia, pentru a ajunge în cele din urmă în Germania. În prezent trăiește și studiază în orașul german Wesseling” (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, coperta 2).
Volumul prezintă nu doar povestea unei fetițe în scaun cu rotile care a reușit să fugă din Siria, dar și istoria și cultura poporului kurd și a greutăților pe care le-a întâmpinat acesta de-a lungul timpului și, de asemenea, povestea refugiaților din Siria și integrarea lor în rândul popoarelor în mijlocul cărora au reușit să ajungă. Povestea lui Nujeen este unul din cazurile fericite. Însă câți dintre cei care au fugit din Siria și din calea războiului au supraviețuit?… Câți nu și-au pierdut viața în mările pe care le-au traversat sau au fost întorși din drum din cauza granițelor care s-au închis și ținuți în tabere pentru refugiați în condiții mizere de viață, toate acestea prezentând episoade terifiante din viața unui popor încercat și cu o soartă crudă.
Nujeen este o carte care se citește în tensiune, din cauza tuturor evenimentelor relatate, unul moment impresionat fiind acela din cap. 11, intitulat „Traseul morții”, în care fetița a fost urcată cu căruciorul pe barca pneumatică: „Barca noastră gri-închis era foarte mică. Plătiserăm mai mult ca să fim doar noi treizeci și opt, ceea ce era mult mai bine decât în jur de cincizeci, câți văzuserăm îngrămădiți în alte bărci, dar era totuși mai mult decât dublu față de capacitatea max. 15 persoane, cum scria pe cutie, mai ales că aveam și scaunul meu cu rotile, și eram înghesuiți… m-am uitat la lumea din barcă eram toți aerieni după două zile cu prea puțin somn și în care stătuserăm în soarele fierbinte fără nimic de băut. Cei trei veri ai mei ai căror părinți fuseseră împușcați erau triști și tăcuți. Mulți oameni închiseseră ochii și se rugau. Nasrine era ghemuită pe fundul bărcii, încercând să-mi țină scaunul pe loc…Nu-mi dădeam seama cât de aproape era moartea. O mică tăietură în material dacă mi se prindea scaunul în ceva ar fi fost de ajuns ca să ne răsturnăm, sau un val ne-ar fi putut da barca peste cap în orice moment…” (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, p. 125-126).
Malala: „Povestea lui Nujeen ne amintește că, la fel ca toți oamenii, refugiații au visuri și aspiră la pace, educație și o societate mai bună” (Nujeen Mustafa, Christina Lamb, Nujeen: cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania, coperta 4).
Vă așteptăm în toate sediile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu pentru a împrumuta volumul prezentat!
Material elaborat de Daniela Sava, bibliotecar
Filiala Bâlea