Ștefan Petică, poet, dramaturg, publicist, unul dintre cei mai apreciați poeți simboliști, s-a stins din viață la 27 de ani, în ziua de 17 octombrie 1904, lăsând în urma sa o remarcabilă creație poetică și un număr impresionant de articole. A fost animat o vreme de ideile socialiste, vehiculate adesea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Împărtășea idealurile țăranului român, considerând că acesta are rol determinant în consolidarea neamului românesc. Bun cunoscător al limbilor italiană, franceză, germană și engleză, era conectat la realitățile culturale occidentale, cultivând în opera sa valorile simbolismului european.
„Din toate scrierile poetului Petică se desprinde un fapt precis: a fost un adânc cunoscător al sufletului omenesc, un dibaci mănuitor al limbei românești, un înflăcărat iubitor al naturei. La 27 ani era un autodidact ca și maeștrii Eminescu și Carageale, cari fără titluri pompoase, au dat opere neperitoare, cunoștea tot ce s′a scris mai important, și era în curent cu cele ce se scria în literatură sau sociologie.” (Constantin Doboș. „Ștefan Petică” în „Cele trei Crișuri. Revistă de cultură”, Oradea-Mare: anul V, iulie 1924, p. 104 -107)
(material realizat de Anamaria Enescu și Monica Marin)