Liliana Maria Popa, Ioan-Nicolae Popa, Vasile Aaron (1780–1821). Studiu monografic, Ediția a II-a, Sibiu: Editura Armanis, Cluj-Napoca: Editura Curs, 2021.
De curând, Editurile Armanis și Curs au publicat, în colaborare, volumul intitulat „Vasile Aaron (1780–1821). Studiu monografic. Ediția a II-a revăzută și adăugită” de Liliana-Maria Popa și Ioan Nicolae Popa. Amplă cercetare a numeroase documente cu valoare de patrimoniu, lucrarea este remarcabilă prin modul în care recuperează memoria unuia dintre reprezentanții de seamă ai intelectualității românești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, contemporan al Școlii Ardelene. Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu și Editura Armanis au sprijinit acest demers obținând finanțarea prin programul „Susținerea și promovarea culturii scrise” al Consiliului Județean Alba.
„Vasile Aaron (1780–1821). Studiu monografic” este o continuare a seriei de lucrări pe care autorii au consacrat-o acestei personalități de excepție a culturii române. Structura cărții include o „Prefață” semnată de prof. univ. dr. Iacob Mârza, o „Notă asupra ediției” și două capitole în care este argumentată necesitatea unei reeditări. Acestea sunt urmate de capitolele „De neamul Aroneștilor”, „Sibiul la Răscruce de veacuri”, „Oameni, cărți, evenimente”, „Vasile Aaron, avocat al românilor”, „Vasile Aaron, literatul”, „În loc de concluzii”. Volumul se încheie cu „Anexe”, „Ilustrații”, „Glosar”, „Indice de nume”, „Fonduri de arhivă cercetate”, „Bibliografie”, un rezumat în limba engleză și fasciculul „Contribuții la întregirea bio-bibliografiei «Vasile Aaron»”. Acestea includ reproduceri ale unor documente cu valoare de patrimoniu și o bibliografie cuprinzătoare.
Fiecare capitol surprinde esența activității avocatului, juristului, poetului și traducătorului Vasile Aaron. Autorii au identificat cu atenție elementele definitorii ale epocii în care acesta a trăit, subliniind importanța documentului cunoscut sub numele de „Supplex Libellus Valachorum” (1791) și acordând atenție revendicărilor enunțate, la acea vreme, în vederea consolidării mișcării naționale a românilor din prima parte a secolului al XIX-lea, perioadă caracterizată de frământări socio-politice în întreaga Europă. Astfel, este pus în lumină faptul că Vasile Aaron era un cunoscător al acestui important document și a faptului că românii transilvăneni erau, în mare parte, lipsiți de drepturile de care se bucurau alte naționalități.
Autorii surprind în mod admirabil elemente esențiale privitoare la originea cărturarului român și a familiei sale, reperele biografice contribuind la înțelegerea aprofundată a contextului social și a mediului în care Vasile Aaron și-a petrecut copilăria și adolescența. Sunt evidențiate date despre cei care i-au fost dascăli, despre școlile ale căror cursuri le-a urmat și despre faptul că acesta a dobândit vaste cunoștințe despre istorie, literatură și cultură antică, fiind un bun cunoscător al limbii latine. De altfel, numele său este strâns legat de poeții antici Ovidiu și Vergiliu, din care acesta a tradus (op. cit., p. 61). O atenție deosebită este acordată faptului că, după încheierea studiilor de drept la Cluj, Vasile Aaron s-a îndreptat către Sibiu: „Optând pentru Sibiu, Aaron a luat cu siguranță în calcul atât importanța orașului în practica judiciară a vremii (asupra căreia vom reveni într-un capitol special), cât și faptul că în localitate nu existau alți avocați români. Stabilit în «Cetatea roșie» în 1804, el va deveni colaborator al Consistoriului ortodox și al Campaniei comerciale grecești și, concomitent, va întreprinde demersurile necesare pentru a putea profesa avocatura pe teritoriul Universității Săsești” (op. cit., p. 64).
Se fac referiri la viața domestică a acestuia, la perioada în care a fost căsătorit și, îndeosebi, la faptul că l-a adoptat pe fiul soției sale, dovedindu-se a fi un părinte iubitor și dedicat.
Capitolul „Sibiul la răscruce de veacuri. Oameni, cărți, evenimente” aduce în atenție perioada în care Vasile Aaron s-a aflat aici. Sunt menționate numeroase aspecte ale epocii în care acesta a trăit: mutarea de la Sibiu a reședinței guvernatorului Transilvaniei și a sediului Guberniului la Cluj, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, modificările arhitectonice aduse cetății începând cu anul 1730, festivitățile prilejuite de inaugurarea Muzeului Brukenthal la începutul veacului al XIX-lea. Sunt amintite și dovedite legăturile pe care Vasile Aaron le-a avut cu personalități cunoscute sau mai puțin cunoscute, la acea vreme, și corespondența pe care a purtat-o cu acestea. Johann Bauer, avocat și bibliotecar din Cluj, Gheorghe Pop, dregătoriu și notar din Sebeș, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior sunt doar câțiva dintre intelectualii cu care Vasile Aaron a comunicat în scris. Așa cum menționează Liliana Maria Popa și Ioan-Nicolae Popa, „corespondența ne prezintă în persoana lui Vasile Aaron un om cu fire deschisă, gata să ajute și să facă servicii omenești cunoscuților și, uneori, chiar necunoscuților care apelează la el” (op. cit., p. 99).
Studiul monografic include și un capitol în care este prezentată activitatea avocatului și juristului Vasile Aaron. Este remarcabil modul în care autorii surprind aspecte ale carierei acestuia, evidențiind contextul socio-istoric, lămurind neclarități referitoare la eforturile pe care le-a depus pentru apărarea drepturilor românilor ortodocși și a Consistoriului Ortodox din Sibiu. Asemenea multor cărturari români ai acelor timpuri, Vasile Aaron susținea „luminarea întregului neam, pentru propășirea mulțimii de conaționali apăsați de rânduielile vremurilor” (op. cit., p. 115). Autorii consideră că Vasile Aaron era apreciat nu doar de români, ci și de celelalte naționalități, de maghiari și sași „pentru că dobândise faima că nu acceptă decât cauzele pe care e sigur că le poate câștiga” (op. cit., p. 119).
În egală măsură, lucrarea aduce în atenția cititorilor opera juridică și literară a cărturarului. Scrierile sale juridice s-au dovedit a fi importante și utile pentru clerul român din Transilvania. Astăzi, acestea reprezintă o resursă valoroasă pentru cei care doresc să aprofundeze istoria dreptului românesc. De asemenea, autorii studiului monografic explorează lucrările cu caracter literar în capitolul „Vasile Aaron Literatul” evidențiind talentul său literar, pasiunea pentru perioada antică și devotamentul față de cultura română: „Se cuvine deci să-l acceptăm pe Vasile Aaron, cel ale cărui scrieri au fost citite și răscitite în toate ținuturile locuite de români pe tot parcursul secolului al XIX-lea și chiar mai târziu, drept un pionier al literaturii române, cu incontestabile merite în promovarea unor teme și motive ale clasicismului antic, în răspândirea ideilor de latinitate a poporului și a limbii române, în susținerea unor sănătoase principii morale, în șlefuirea limbii române, într-un cuvânt, în pregătirea publicului pentru receptarea viitoarelor valori, care vor apărea târziu și se vor afirma cu destulă dificultate” (op. cit., p. 155).
Inspirat de latinitate, condus permanent de idealurile românității, așa cu au fost ele enunțate la începutul secolului al XIX-lea, Vasile Aaron rămâne, în viziunea autorilor, un model demn de urmat. Lucrarea „Vasile Aaron (1780–1821). Studiu monografic”, cercetare istorică și exegeză a operei avocatului, traducătorului și scriitorului, este un demers cultural care pune în lumină aspecte mai puțin cunoscute din viața și opera acestuia, reprezentând un reper pentru cercetătorii pasionați de istoria Transilvaniei.
Volumul „Vasile Aaron (1780–1821). Studiu monografic” de Liliana-Maria Popa și Ioan Nicolae Popa va fi disponibil pentru împrumut la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu la finalul lunii noiembrie. De asemenea, lucrarea va intra în colecțiile bibliotecilor județene și în cele ale Bibliotecii Naționale a României.
Material elaborat de
Anamaria Enescu
Bibliotecar