„Totul este frumos pentru artist, căci în orice ființă și în orice lucru, privirea lui pătrunzătoare descoperă caracterul, adică adevărul interior care transpare sub formă. Și acest adevăr este frumusețea însăși. Studiați cu religiozitate: nu se poate să nu găsiți frumosul, căci veți întâlni adevărul.
Munciți cu înverșunare. (…)
Exersați fără încetare: trebuie să vă formați muncind.
Arte nu este decît sentiment. Dar fără știința volumelor, a proporțiilor, a culorilor, fără îndemînarea mîinii, sentimentul cel mai viu este paralizat. (…) Arta nu începe decît odată cu adevărul lăuntric.” (Rodin, Auguste. „Arta”, București: Editura Meridiane, 1968, p. 112-114)
Astăzi, 12 noiembrie 2020, se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui François-Auguste-René Rodin.
Sculptor de geniu, grafician remarcabil, talentat portretist și decorator, #AugusteRodin a fost atras irezistibil de formele corpului uman și de perfecțiunea naturii. A lăsat posterității #capodopere importante ale sculpturii moderne: „Epoca bronzului”, „Gânditorul”, „Poarta Infernului”, „Burghezii din Calais”, „Vârsta de bronz”, „Sărutul”, „Omul cu nasul spart”, „Danaidă”, „Cele trei umbre”.
„Opera lui Rodin constituie un moment al sculpturii universale, similar celui egiptean, elen sau renascentist întruchipat de Michelangelo. Aceasta pentru că la fel ca și artele statuare amintite, creația rodiniană încarnează o secvență semnificativă din istoria spiritului uman, secvență care-și află în această creație expresia cea mai înaltă ți mai viguroasă.
Rodin aparține secolului XIX, acelui veac care lărgește mai mult ca oricare altă epocă dimensiunile faustice ale omului. Lirismul romantic centrează din nou ființa umană în mijlocul universului, iar Baudelaire este inițiatorul unui rafinament intelectual și sensibil de ultime consecințe, care va deschide o nouă viziune asupra lumii, viziune amplificată apoi de întreaga cultură europeană.
În acest moment, sufletul modern aștepta pe cel care să fixeze în tipare valorile cele noi. O lume nouă își cerea Prometeul care o va elibera din starea de latență.
Acest Prometeu se va chema Rodin.
Rodin poseda nu numai geniul și titanismul necesar unei asemenea misiuni, dar și rafinamentul sensibilității și minții moderne. Vasta sa operă exprimă variata claviatură a sentimentelor, a coordonatelor spirituale și a gesturilor esențiale umane.
El a adus ceva nou în exprimarea eternului omenesc. El a înțeles că veșnicia pentru om nu constă în durata monotonă și modernă, ci în intensitatea clipei. Pentru a exprima această eternitate specific umană, el a împins orice pasiune pînă la acea tărie, orice gest pînă la ace paroxism, unde sentimentul și gestul devin esență, devin fragment de veșnicie. Veșnicia nu este repaus, ci viață extatică, absolută.” (Popa, George. „RODIN”, București: Editura Meridiane, 1977, p. 11-12)
(material realizat de Monica Marin)
