Avocat și om politic, luptător pentru emanciparea națională a românilor transilvăneni; președinte al Partidului Național Român (1904-1919) din Transilvania, memorandist.
Dintr-o familie românească de viță veche cu titluri nobiliare atestate încă din sec. al XVII-lea, Gheorghe Pop de Băsești s-a născut la 1 august 1835 în localitatea Băsești, județul Maramureș. A urmat studiile liceale la Baia Mare (1846-52) și la Liceul chezaro-crăiesc din Oradea (1852-54), devenind apoi student al Academiei de Drept din Oradea (1854-59). După ce își finalizează studiile la Oradea, este mobilizat în armată, pentru că tocmai izbucnise războiul dintre Austria și Regatul Sardiniei. S-a căsătorit cu Elena Maria Loșonczi în 1860 și au avut două fete, Carolina și Elena, una care murise destul de repede, iar cealaltă, Elena Pop Hossu-Longin, care îi continuă moștenirea. În primii ani de activitate, Gheorghe Pop de Băsești s-a ocupat de economia sătească; de altfel, a și scris o disertație pentru Asociațiunea ASTRA intitulată Economia câmpului, o broșură tipărită la Tipografia arhidiecezană în anul 1884 și premiată de Asociațiune. În același timp, din 1860 a deținut funcția de prim-pretor, apoi de judecător la forul orfanal și la sedria (nn. – instanță administrative pentru averea minorilor orfani și chestiunilor tutelare) comitatului. În anii 1872-1881 a făcut parte din Dieta Transilvaniei, ca deputat al circumscripției Cehul Silvaniei.
Despărțământul sălăjean al Asociațiunii ASTRA, al XI-lea la număr, a fost constituit de către Vicarul Demetriu Coroianu, directorul ei, dar care era printre altele și fondatorul şi întîiul preşedinte al Reuniunii Învăţătorilor Români Sălăjeni etc. Gh. Pop de Băsești a fost unul dintre remarcabilii membri ai Despărțământului, având mari contribuții, inclusiv bănești. A condus șase instituții de credit, a ajutat presa, incluzând aici revista Transilvania, a acordat burse copiilor săraci, a împărțit din pământul său, a făcut nenumărate opere de caritate, continuate de familia lui.
La 9 august 1880, la Conferința Națională de la Turda, Gheorghe Pop de Băsești a propus unirea politică a tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. Pentru ca nu mult după aceea, la 17 octombrie 1880, Gh. Pop de Băsești și alți fruntași politici români, să ia inițiativa convocării Conferinței Naționale de la Sibiu (12 mai 1881), unde s-a hotărât crearea Partidului Național Român din Transilvania.
Gh. Pop de Băsești a luat parte activă la mai toate luptele politice pentru câștigarea și apărarea drepturilor și libertăților românilor transilvăneni. A fost unul dintre conducătorii mișcării memorandiste din anii 1882-1884. La vestitul proces al Memorandiștilor, a fost condamnat la un an închisoare, executată în temnița de la Vácz. Meritele lui Gheorghe Pop de Băsești sunt incontestabile și în organizarea internă a Partidului Național Român din Transilvania, la început fiind vicepreședinte, iar după 1902, devine președinte în locul lui Ioan Rațiu.
Marea Unire îl găsește într-o postură importantă, punctul culminant în activitatea politică prestată de el până atunci. La 1 Decembrie 1918 a prezidat Marea Adunare de la Alba Iulia, fiind cel care a deschis lucrările printr-o cuvântare adresată celor prezenți. În data de 2 decembrie 1918, sutele de delegați ai Marii Adunări Naționale l-au aclamat pe Gheorghe Pop de Băsești, președinte al Marelui Sfat Național (Parlament), care a ales Consiliul Dirigent menit să asigure trecerea provinciei istorice în administrația și jurisdicția României Mari. La 11 decembrie 1918 Regele Ferdinand l-a decorat cu ordinul Coroana României în grad de mare cruce. Apostolul neamului românesc din Transilvania făcuse istorie. Venise vremea intrării în Panteonul României eterne. Iată cum l-a descris Iuliu Maniu ֦Colaborator luminat și energic al marei generații ce ne-a precedat și conducător înțelept al celei de azi; el a întruchipat coninuitatea luptei naționale și nădejdea, totdeauna tare, într-un viitor mare și glorios al Neamului Românesc”.
Bibliografie:
Georgescu, Ioan. George Pop de Băsești. Oradea. Editura Asociației Culturale ASTRA, 1935.
Vezi Memorandul Românilor din Transilvania şi Ungaria. Sibiiu, 1892.
Musca, Ioan. Membrii sălăjeni ai ASTREI (1861-1918). În: Acta Musei Porolissensis, nr. XVI din 1992, Zalău.
Material realizat de Irina Racovițan