„Dreptul de a aspira la o cultură națională proprie este unul din drepturile naturale cele mai de căpetenie ale unui popor. El se poate asemăna cu dreptul individului la viață, la partea sa de aer și de lumină.” (Andrei Bârseanu)
Există suficiente motive pentru a fi îndreptățiți să apreciem că orice onestă încercare de prezentare a istoriei culturii românești în general, și a celei transilvane, în special, nu poate să ocolească sau să minimalizeze contribuția, locul și rolul prestigioasei instituții cunoscute sub numele de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA).
Constituirea ei, în anul 1861, la Sibiu, marchează o încununare a unor preocupări îndelungate și susținute, în care s-au înfruntat piedici oficiale și greutăți materiale; ea realizează o punte de legătură între eroica generație de cărturari ai Școlii Ardelene și cei care au avut bucuria de a finaliza și trăi marea victorie a unirii politice și culturale a românilor, din anul 1918.
Asociațiunea marchează doar o etapă într-un șir întreg de încercări ale românilor din toate provinciile care ne aparțineau ca pământ strămoșesc, de a organiza societăți culturale, prin intermediul cărora să servească interesele emancipării materiale și spirituale a românilor. Această conștiință a importanței și necesității emancipării maselor prin lumina cărții, a școlii și a glasului cărturărimii românești nu poate fi ruptă de aspirația poporului nostru spre cunoaștere, înălțare materială și spirituală, exprimată în dorul creatorului anonim, în vorba caldă și privirea ageră ale cronicarilor, în receptivitatea față de culturile mai vechi și mai noi ale Europei, din care s-au adăpat conștiințele exemplare ale întregii noastre istorii, de la Stolnicul Cantacuzino, la Dimitrie Cantemir și întreaga pleiadă de oameni luminați, înflăcărați de ideea dragostei față de neam și a răspunderii severe față de viitorul politic, social și cultural al continuatorilor romanității carpato-dunărene, care a caracterizat constelația spirituală alcătuită din: Inochentie Micu Clain, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Gheorghe Lazăr, Ioan Molnar Piuariu, George Barițiu, Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Andrei Șaguna, Ioan Maiorescu, Ioan Pușcariu și mulți alții. Această alăturare a cărturarilor din toate provinciile românești este necesară și justificată de faptul că realizările culturale din secolul trecut erau dominate nu numai de ideea continuității efortului de la o generație la alta, ci și de fireasca și frățeasca legătură spirituală care exista și se manifesta în întreaga prestație a acestora, atât a celor din Transilvania, Banat și Maramureș, cât și a celor din Țara Românească, Moldova, Bucovina și Dobrogea.(1)
Prin întreaga activitate, prin obiectivele programului său de emancipare națională, fundamentat pe principii umaniste, democratice și iluministe europene prin lupta sa pentru afirmarea națiunii române, prin atragerea în această vastă operă culturalizatoare a numeroși cărturari și generoși sprijinitori din toate provinciile locuite de români, Asociațiunea a fost și s-a manifestat ca o societate culturală a tuturor românilor. Acest adevăr este demonstrat și de adunările generale ale Asociațiunii care fuseseră concepute ca ample manifestări culturale și artistice, cu largă participare populară a delegațiilor din despărțăminte, programate anual mereu în altă localitate din Transilvania, Banat, Bihor și Maramureș, din dorința de a-și extinde influența binefăcătoare asupra unui număr cât mai mare de români, pentru afirmarea și întărirea conștiinței naționale, pentru stimularea activității organismelor teritoriale ale Asociațiunii (despărțăminte, agenturi comunale, cercuri culturale și Regionalele: Astra basarabeană, 1927, Astra dobrogeană, 1927 și Astra bănățeană, 1937), din dorința programatică de a transmite lumina culturii și de a dezvolta conștiința națională a românilor.(2)
Existența și bogata activitate culturală și științifică, crearea unor instituții culturale proprii, a unui sistem de mijloace de educație națională, apărarea limbii, culturii, obiceiurilor, tradițiilor și portului național, slujirea afirmării științelor și artelor, a emancipării economice și morale a românilor, imensa operă de culturalizare a țărănimii îndeosebi, realizată exclusiv prin forțe proprii, fără nici un sprijin de la guvernanții dinainte de 1918, toate aceste preocupări și realizări ale Asociațiunii sunt dovezi ale forței spirituale, morale, de organizare, conducere și creație a românilor din Ardeal, dar și ale hotărâriilor de a se situa cel puțin la nivelul conaționalilor lor. Asociațiunea a slujit cu prioritate cauza românilor din Ardeal, a revitalizat energiile neamului, iar prin întreaga sa activitate a contribuit la afirmarea conștiinței naționale și la pregătirea înfăptuirii Marii Uniri a acestei „minuni dumnezeiești”. Acestea au fost obiectivele majore ale luptei naționale inaugurate de corifeii Școlii Ardelene și continuate de Horia și Iancu, de generațiile emblematice ale pașoptiștilor, memorandiștilor și reîntregirii neamului românesc. Pentru toți aceștia, noțiunile sau sintagmele: națiune, ideal național, limba română, cultură națională, demnitate și unitate națională erau sfinte, și n-au ezitat să se jertfească pentru slujirea și afirmarea acestora.(3)
În rândurile care urmează aș dori să vă prezint importanța Asociațiunii, așa cum este ea reflectată în memoria unor cărturari ai vremii:
„Mărturisesc sincer convingerea mea, că eu, problema Asociațiunii noastre o caracterizez precît de nobilă și frumoasă, și unică în feliul său astăzi în întreaga noastră națiune din toate părțile unde se află ea, pre atîta și de serioasă și grea, pentru că cere o perseverență de fier și un sacrificiu din inimă.” (Andrei Șaguna, 1861)
„Ferice de aceia dintre voi cari veți căuta și afla consolațiunea voastră în cultivarea literaturei și în instruirea acestui popor demn de o soartă mai bună.” (Alexandru Sterca Șuluțiu, 1861)
„Un reazim naționalităței române se implantă astăzi, ci sperăm că asemeni reazime de astă și de alte forme se vor implanta și de aci înainte, și mai multe și mai puternice.” (Timotei Cipariu, 1861)
„De nu ar fi mai făcut nimic românii în 1860 spre desvoltarea și consolidarea vieței lor naționale, posteritatea tot le-ar fi datoare cu recunoșciință pentru înființarea Asociațiunei. Cine neagă aceasta, este datoriu ca om iubitoriu de adevăr să citească toate actele acelui institut apărute în cei treizeci de ani ai existenței sale și să tragă consecințele: împrumutarea de idei între compatrioții cari vorbesc aceeași limbă maternă, desvoltarea sentimentelor humanitare, deșteptarea tot mai solidară a consciinței naționale, înavuțirea, netezirea și purificarea limbei materne, unificarea ei, precum nu mai fusese niciodată, pentru ca să o sci cu atât mai mult stima și iubi, câștigarea convicțiunei că în această limbă poți cultiva prea bine sciințele și artele, cum și a legifera și administra o țară, un stat, în fine intrarea națiunei noastre cu limba sa în concertul popoarelor neolatine al celor mai civilizate din Europa. Existența și activitatea Asociațiunii transilvane a vibrat – deși fără multă paradă și așa numite reclamuri – în tot corpul națiunei din toate țările locuite de români; ea a fost un bold spre a se înființa și în alte părți spre aceleași scopuri diverse societăți sau reuniuni.” (George Barițiu, 1891)
„…între fructele acestei însuflețiri este și întreprinderea aceasta (Asociațiunea – n.n.) pe cît de nobilă și frumoasă, pe atît de grea. Nobilă și frumoasă, pentru că reuniunea noastră tinde a dezvolta limba și literatura poporului nostru, și a lăți în sînul lui cultura. Limba este tezaurul cel mai prețios al fiecărei națiuni; ea împreună pre indivizii singuratici, îi deosebește de cătră cei de alt neam și-i ține în comuniune continuă, iar cultura, în sensul adevărat al cuvîntului, răspîndind lumina, liberează mintea de prejudețe și scapă inima de înclinațiuni rele. Prin ea și numai prin ea putem ajunge la libertatea adevărată. (…) Aceste tendințe juste și nevinovate ale Asociațiunii noastre, niciodată n-au jignit pre nime, niciodată nu vor jigni pre nime dintre aceia cu cari ne atingem împrumutat. Stăruim a ne dezvolta limba și literatura, voim a lăți cultura în toate straturile poporului nostru. Cuceriri în afară nu voim. Iată o lucrare pacinică și salutară atât pentru noi, cît și pentru patria comună. (…) Dar un popor întreg, care seculi preste seculi a fost reținut cu forța de la orice progres și împiedicat prin așezăminte inventate anume spre înglodarea lui, cum ar putea să se avînte la înălțimi ce numai prin străduințe îndelungate se pot cuceri.” (Ioan Micu Moldovan, 1894)
„Asociațiunea, prin schimbările atinse și prin noua ei organizație (organizare – n.n.), a cîștigat baze cu mult mai largi și condițiuni cu mult mai priincioase penru a se ridica în viața noastră culturală preste rolul unei societăți locale, la importanța unei adevărate instituțiuni naționale.” (Iosif Vulcan, 1898)
„Asociațiunea este productul deșteptării și al entuziasmului național care a produs concordia și buna-înțelegere între frați.” (Ilarion Pușcariu, 1901)
„Asociațiunea noastră este cea mai însemnată instituțiune națională. Ea și-a propus de țintă realizarea celor mai nobile aspirațiuni naționale, realizarea aspirațiunilor culturale ale poporului român din patrie. Ea întrunește elita inteligenței noastre. Ea este chemată a organiza toată inteligența ca o armată în serviciul culturii naționale.” (Alexandru Mocsonyi, 1901)
„Ea (Asociațiunea – n.n.) s-a născut din curentul neîtrerupt spre lumină care a însuflețit de o sută cincizeci de ani măcar pe ai noștri din Ardeal și țerile ungurești, din iubirea adevărată către popor, căruia-i trebuiau școli tot mai bune și mai românești, pentru a putea sta alături cu alți locuitori ai acelui pământ. Ea s-a dus la îndeplinire într-o clipă rară, cînd amintirile unor primejdioase lupte purtate împreună uniseră în inimi pe credincioșii celor două biserici, rivale întotdeauna, din nenorocire dușmane uneori, în care anume împrejurări au împărțit neamul nostru din acele părți amenințate. De la început Asociația a fost și a lui Șaguna, și a lui Șuluțiu, și a sibienilor și al blăjenilor, și a uniților și a neuniților. Și aceasta alcătuiește însușirea ei de căpetenie și cea mai scumpă…(…) Unde dezbină legea, unește cartea, lumina.” (Nicolae Iorga, 1905)
„Plămădită într-un timp de apăsare politică, cînd popoarele, aruncate la pământ de puterea baionetelor, tînjeau sub domnia unui absolutism aspru, dar deopotrivă pentru toți în asprimea sa, ea (Asociațiunea – n.n.) vestea zorile unor zile mai senine, visate și dorite de vînjoasa generațiune din anul 1848. Orice manifestare politică fiind pe atunci împediecată, energia națională își căută și-și află alt cîmp de acțiune, un cîmp mai neted și mai mănos: cîmpul nesfîrșit și veșnic roditor al culturii.” (Andrei Bârseanu, 1911)
„Pe cerul nostru, totdeauna înnourat și posomorît, ea (Asociațiunea – n.n.) s-a ivit ca o stea a unității noastre culturale, a unității noastre sufletești, care ne-a luminat deopotrivă pe toți frații din Apus și din Răsărit.” (Elie Dăianu, 1912)
„Asociațiunea în vremea din urmă a luat un avînt îmbucurător. În cadrele ei a început să se lucreze mai intensiv și să se facă o organizare mai conștientă. Din o instituție rece, academică, încetul cu încetul se preface într-un așezământ de popularizare și de răspîndire a științei și a culturei, într-o societate care organizează forțele răslețe și lăsate în neștire a(le) vieții noastre naționale. Idealul care o îndeamnă la această muncă e: unitatea culturală și trezirea conștiinței românești în mase.” (Octavian C. Tăslăuanu, 1914)
„Scriem aceste șire în zile de bucurie, în zile de înălțare a sufletelor. Prin hotărîrea epocală, adusă la 1 l.(una) c.(urentă) la Alba Iulia, de a ne împreuna pentru toate timpurile cu frații nostri de peste munți, s-a înfăptuit visul de veacuri al neamului nostru, s-a dat cea mai firească soluție năzuințelor noastre politice. (…) Da, Asociația noastră privește cu toată încrederea în viitor! Liberă de zăgazurile ce-i stau în cale, liberă de rezervele de tot felul ce trebuia să-și impună spre a nu-și periclita existența, de aici înainte ea-și va putea împlini cu mult mai bine menirea sa de luminătoarea păturilor largi ale poporului, de cultivatoarea năravurilor bune, de susținătoarea și propagatoarea sentimentului național.” (Redacția „Transilvaniei”, 1918)
„Pentru neamul nostru românesc ‘ASTRA’ a fost o binecuvîntare. Această instituție a ajutat la păstrarea specificului romînesc și la întărirea solidarității naționale. De la înființarea ei, ‘ASTRA’ a devenit o cetate a solidarității naționale și un focar de educație națională. (…) „…și în trecut a fost cel mai perfect instrument de închegare și înnobilare sufletească națională…” (Onisifor Ghibu, 1939)
„Știți prea bine că toată truda acelor ce au creat-o, ca și a acelor ce au continuat opera lor, a fost pornită din nobila năzuință de a scoate poporul român din rețeaua întunericului, întinsă de trecutul regim unguresc, cu scop de deznaționalizare.” (Gh. Preda, 1937)
„Domnule Președinte în cuvîntarea domniei-voastre ați formulat afirmația că ‘ASTRA’ e obligată prin statute să nu facă politică. Interpretarea aceasta a statutelor poate să fie simpatică. Dar eu sub politică înțeleg, în mijlocul unei instituții culturale ca aceasta, tot ce poate contribui la înălțarea unui popor și la realizarea idealurilor lui. În sensul acesta, noi și în cadrul acestei instituții, prin orice gîndire și simțire, tindem la înfăptuirea idealului ce încălzește sufletele noastre. Un popor nu poate trăi din renunțări și abdicări. Un popor trăiește din afirmarea drepturilor sale imprescriptibile. Cu cît împrejurările s-ar arăta mai maștere, din mijlocul lor să strigăm cu toată puterea: Nu renunțăm și nu vom renunța niciodată la drepturile noastre, la moștenirea noastră strămoșească…(…) Cultura e chemată să adîncească, să înalțe conștiința neamului, făcînd-o trează pînă în ultima colibă românească.” (Nicolae Bălan, 1940)
„În clipele istorice prin care trec astăzi țara și neamul, ‘ASTRA’ înțelege să-și continue cu același avînt misiunea sa culturală, socială și națională. Ea nu se lasă intimidată de surprizele momentului și nu se va lăsa antrenată sau descurajată de evenimente, fără a nu rezista lor. Ea va păși pe calea trasă de înaintași, condusă de același ideal, însuflețită de puterea acelora ce i-au dat viață, au întreținut-o, au susținut-o și au încurajat-o. ‘ASTRA’ va rămâne, deci mai departe un far de lumină pentru popor, dar și o santinelă trează, neclintită de la postul de veghe național.” (Gheorghe Preda, 1940) (4)
Concluzie:
Întrucât anul acesta se împlinesc 160 de ani de existență a Asociațiunii , se cuvine să aducem mulțumire și recunoștință înaintașilor noștri care au luptat pentru o cauză dreaptă și nobilă, și anume pentru înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), cea care a creat oportunitatea înființării Bibliotecii Centrale a Asociațiunii (5), și care ulterior s-a transformat în Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, o prestigioasă instituție de cultură fără de care cetatea sibiană nu ar putea funcționa.
„Cultura este singurul mijloc de afirmare, și în fața omenirii de astăzi, și în fața istoriei de mâine.” (Mircea Eliade)
„Rostul bibliotecii, este acela de a fi o fereastră permanent deschisă spre grădinile culturii actuale.” (George Călinescu)
„Viitorul mai bun al unui neam se făurește prin muncă neobosită, prin devotament desăvârșit și de multe ori prin jertfe grele.” (Andrei Bârseanu)
Bibliografie:
- Matei Pamfil, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) și rolul ei în cultura națională (1861-1950), Cluj-Napoca, Dacia, 1986, pp 17-18.
- Pamfil Matei, Andrei Bârseanu și „Asociațiunea”, Sibiu, InfoArtMedia, 2011, pp. 11-12.
- Pamfil Matei, Andrei Bârseanu și „Asociațiunea”, Sibiu, InfoArtMedia, 2011, pp. 13-14.
- Pamfil Matei, Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) și rolul ei în cultura națională (1861-1950), Cluj-Napoca, Dacia, 1986, pp. 5-15.
- Silviu Borș, Biblioteca Centrală a Asociațiunii . 1861-1950, Sibiu, InfoArt Media, Cluj-Napoca, Mega, 2011.
***
Proiectele și activitățile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu se derulează cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Sibiu.
Material realizat de Daniela Sava, bibliotecar
Filiala Bâlea