„Totul, de la peisaje la mirosuri și atmosferă, este minunat redat. Dinah Jefferies este desăvârșită aici”
Lucinda Riley
Săptămâna aceasta recomandăm cititorilor patru romane exotice semnate de scriitoarea britanică Dinah Jefferies, apărute la Editura Nemira:
- „Soția plantatorului de ceai”,
- „Înainte de ploi”,
- „Fiica negustorului de mătase” și
- „Văduva de safir”.
Ne-am gândit la aceste titluri deoarece sunt romane de suflet, în care, alături de iubire, mistere, intrigi și destine, veți pătrunde într-o lume aparte, de o frumusețe uluitoare, descrisă cu multă măiestrie. Cărțile autoarei ne poartă în îndepărtata Asie de Sud, în Ceylon, India și Vietnam, în perioada anilor ’30, respectiv ’50, în timpul coloniilor britanice și franceze.
Dinah Jefferies reușește să își încânte cititorii prin descrierile unei lumi exotice fascinante, complet străine unui european. Eroinele Gwendolyn, Eliza, Nicole și Louisa sunt personaje cu caractere puternice care își urmează destinele acceptând provocările vieții. Adaptarea la un nou stil de viață într-o altă lume, complet diferită de cea din care provin, descoperirile pe care le fac eroinele la tot pasul, misterele de care sunt înconjurate, sunt subiectele care trezesc interesul cititorului pe tot parcursul lecturii.
Autoarea s-a născut în Malaezia, unde a locuit până la vârsta de 9 ani, când s-a mutat cu familia în Anglia. De-a lungul anilor, a călătorit foarte mult însă a rămas atașată de Asia de Sud. În prezent trăiește în Gloucestershire, Anglia, împreună cu soțul său.
Frumusețea și fascinația Indiei este prezentată în romanul „Înainte de ploi”, în care vom trăi alături de personaje o frumoasă poveste de dragoste dintre o englezoaică și un prinț indian. Eliza revine în India fiind angajată a guvernului britanic pentru a fotografia capetele încoronate ale Indiei. Când ajunge la palat este văzută ca o intrusă, o britanică ajunsă acolo sub pretextul unor fotografii, dar cel mai probabil cu alte scopuri. Eroina va începe să cunoască mai bine obiceiurile și tradițiile indiene alături de iubitul său, fratele mai mic al regelui indian. Pe lângă frumusețea festivalurilor indiene și opulența de la palat, Eliza descoperă și sărăcia din satele indiene, dar și nedreptățile comise de britanici în India. Ea va încerca să repare o parte din nedreptățile comise de poporul ei, ajutându-i pe indieni să treacă mai ușor peste perioada secetoasă. Romanul va fi foarte apreciat de cei pasionaţi de cultura şi civilizaţia indiană dar, şi de poveştile de dragoste cu personaje care provin din lumi diferite şi care pot avea un final fericit. Amintim aici filmul „Ana şi regele” (1999), cu o tematică asemănătoare, care a fost difuzat pe numeroase canalele de televiziune, având în rolul principal pe cunoscuta actriţă Jodie Foster.
Romanul „Fiica negustorului de mătase” ne poartă în Indochina anilor ’50, mai exact în Vietnamul aflat sub ocupație colonială franceză, și ne spune povestea unei supraviețuiri, a unei moșteniri și a unei iubiri tragice, dar este în același timp o frumoasă poveste despre acceptare, cunoaștere și iertare, despre căutarea adevăratei identități. Personajul principal este o fată, cu origini franceze și vietnameze, care se simte respinsă de familie și care va ajunge în situația în care trebuie să aleagă între familie și dorința de a-și vedea țara eliberată de sistemul colonial asupritor. Referirile istorice de la începutul romanului ne ajută să înțelegem contextul tulbure în care se desfășoară acțiunea. Întâmplările se petrec în timpul invaziei franceze dar și americane asupra statului Vietnam și prezintă., de asemenea, încercările vietnamezilor de a-și redobândi independența cu ajutorul rușilor.
Acțiunea din alte două romane ale romancierei britanice Dinah Jefferies, „Soția plantatorului de ceai” și „Văduva de safir”, este plasată în Ceylon (Sri Lanka, în prezent), în anii 1930, în universul culturilor de ceai și scorțișoară, cu detalii interesante despre cultivarea, comercializarea și consumarea acestor două produse.
Scriitoarei i-a venit ideea de a scrie romanul „Soția plantatorului de ceai” atunci când soacra ei, Joan Jefferies, i-a povestit despre copilăria petrecută în India și Burma în timpul anilor ’20 și începutul anilor ’30 ai secolului XX. Aceste povești se refereau la cultivatorii din India și Ceylon și i-au atras atenția autoarei, stârnindu-i desigur și curiozitatea. Renumit pentru culturile de ceai, cafea, orez, cacao și scorțișoară, Ceylonul este un tărâm fermecător, a cărui magie este evidențiată cu mult talent de către autoare. Pe lângă poveștile de dragoste și destinele personajelor, Dinah ne oferă informații despre florile și animalele care cresc în această țară, însă și despre tradițiile și obiceiurile oamenilor care trăiesc și muncesc pe plantațiile de ceai sau de scorțișoară, despre istoria și modul de viață din aceste locuri, despre conduite și prejudecăți. De asemenea în toate romanele sale sunt prezentate relațiile dintre indigeni și coloniști care nu au fost întotdeauna cordiale.
În volumul „Soția plantatorului de ceai”, Gwendolyn se străduiește să fie o soție bună și să se adapteze vieții într-o comunitate în care sunt nevoiți să conviețuiască europeni, indieni și singalezi, o comunitate marcată de prejudecăți rasiale și de tulburări etnice. Romanul este o poveste de dragoste care conține mult mister, dar și suspans, reușind să ne captiveze de la început până la final.
„Văduva de safir” este povestea unui cuplu, Louisa și Eliott, care par să aibă relația și viața perfectă. Ea este fiica unui negustor de bijuterii, iar el este un afacerist care deține plantații de scorțișoară, ocupându-se cu comerțul cu mirodenii. Înconjurați de natura luxuriantă a Ceylonului, cei doi par că se iubesc ca la începutul căsniciei. Însă, după doisprezece ani de încercări eșuate și sarcini pierdute, cuplul nu reușește să aibă un copil, fapt care îi afectează foarte mult. Viața Louisei este dată peste cap în momentul când soțul ei moare într-un accident de mașină și când vor ieși la iveală toate secretele dureroase legate de el. Deși par să o doboare inițial, necazurile și șocurile reușesc să o întărească treptat pe Louisa, care începe să caute soluții pentru a-și pune ordine în viață. Romanul evidențiază cât de importantă este iertarea, acceptarea și împăcarea cu sinele și destinul personal pentru a putea supraviețui încercărilor vieții.
***
Volumele prezentate se află în colecțiile de publicații ale Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu și se pot împrumuta de la sediul central și din toate filialele bibliotecii. Cei care preferă lectura online pot regăsi două dintre romane pe platforma de cărți electronice Cloud Library: https://ebook.yourcloudlibrary.com/library/astra/Search/jefferies
***
Selecție de fragmente din volumele semnate de Dinah Jefferies aflate în colecțiile Bibliotecii ASTRA Sibiu
„Domnul Ravasinghe strigă un om cu ricșă, care nu purta decât un turban și o pânză de șale soioasă. Gwen se cutremură când văzu spatele gol și costeliv al localnicului cu piele tuciurie.
– Eu nu mă urc în așa ceva.
– Atunci poate a-ți prefera o trăsurică ?
Tânăra simți cum se înroșește până în vârful urechilor când aruncă o privire spre mormanul de fructe portocalii dintr-o căruță cu roți mari de lemn și cu un coviltir făcut din rogojini.
– Îmi cer iertare, doamnă Hooper. Nu ar trebui să vă necăjesc. Soțul dumneavoastră folosește căruțele pentru a transporta lăzile cu ceai. Am merge de fapt cu o trăsurică. Are doar un tăuraș și o frunză mare de palmier drept acoperitoare.
Gwen arătă spre fructele portocalii.
– Ce sunt?
– Nuci de cocos singaleze. Se folosesc doar pentru zeama lor. Vă e sete? Deși îi era, clătină din cap. Pe zidul din spatele domnului Ravasinghe, un afiș uriaș prezenta o femeie cu pielea brună cu un coș de nuiele de răchită pe cap. Avea un sari cu roșu și galben, picioarele goale, brățări de aur deasupra gleznelor și o eșarfă galbenă pe cap. Ceaiul Mazzawattee, anunța afișul. Gwen simți cum palmele îi devin lipicioase de sudoare și un atac de panică înnebunitoare o cuprinse. Se găsea atât de departe de casă.
– După cum vedeți, spuse domnul Ravasinghe, mașinile sunt foarte rare aici, iar o ricșă va fi cu siguranță mult mai rapidă. Dacă nu sunteți mulțumită, mai putem aștepta și voi încerca să găsesc o trăsură. Dacă vă ajută vă pot însoți în ricșă.
[…]
– În regulă, își spuse Gwen în sinea ei, gata de acțiune, o ricșă e soluția.”
(Jefferies, Dinah. „Soția plantatorului de ceai”, București: Editura Nemira, 2017. p. 19, 20)
„Laurence o luă de braț și porniră spre scară.
– Frunzele vor fi tasate sub zdrobitorul cu role.
– Și apoi?
– Un rotor cu palete toacă ceaiul, apoi îl cernem ca să separăm bucățile mai mari de cele mici.
Ea adulmecă aerul, care acum mirosea mai degrabă a iarbă uscată, și se uită la ceaiul care arăta ca tutunul măcinat.
– Va fi fermentat în camera de uscare. Datorită fermentării devine negru.
– Nu mi-am imaginat câte se întâmplă în ceașca mea cu ceai de dimineață.
El o sărută pe cap.
– Dar acesta nu e sfârșitul procesului. I se dă foc pentru a opri fermentarea, apoi e cernut în grade diferite și abia apoi, după inspecția finală, e împachetat și trimis la Londra sau la Colombo.
[…]
– Și cine vinde ceaiul ?
– Se vinde la licitație, fie în Colombo, fie în Londra, și agentul meu se ocupă de aspectele financiare.”
(Jeffries, Dinah. „Soția plantatorului de ceai”, București: Editura Nemira: 2017, p. 102, 103).
„Anna își săltă cât mai sus umbreluța și privi emoționată în jos, spre negustorii care vindeau de toate, de la șerbet proaspăt până la pește prăjit cu chili. Se zăreau fructe cu aspect ciudat, sariuri din șifon, cărți, bijuterii și, în spatele ferestrelor cu gratii subțiri, femei care brodau șaluri delicate, din mătase până își pierdeau vederea. Acolo unde aerul era îmbibat de aroma lemnului de santal, spițeriile făceau averi de pe urma uleiurilor și a poțiunilor în culori bizare. David le spunea tuturor „ulei de șarpe”, deși Anna aflase că unele se obțineau din șopârle zdrobite, iar nuanțele diverse, din rodii. Umbla vorba că aici, în inima orașului, găseai orice îți doreai.
Orice îți doreai! Ce ironie, îi trecu ei prin minte.
Se întoarse spre locul unde urma să apară curând viceregele, cocoțat pe un elefant, alături de soția lui. Cu pieptul umflat de mândrie, David, soțul Annei, subofițer districtual, o informase că și el va merge pe un elefant, unul dintre cei cincizeci și trei aleși să îl urmeze pe vicerege în fruntea procesiunii. Delhi avea să devină centrul guvernării britanice, în locul Calcuttei, iar aceasta era ziua în care viceregele, lordul Hardinge, va pecetlui schimbarea printr-o intrare ceremonială în vechiul oraș înconjurat de ziduri. Alaiul pornea de la gara centrală din Delhi și continua pe Șoseaua Reginei”
(Jeffries, Dinah. „Înainte de ploi”, Editura Nemira: 2018. p. 7, 8).
„Peste o jumătate de oră, când ajunseră, Louisei îi plăcu singurătatea austeră de pe plantația de scorțișoară. Sus, la jumătatea dealului era o casă veche, sau walauwa, un bungalou situat în mijlocul unei pajiști înverzite și înconjurat de copaci în care orhideele dese pline de fluturi decorau grădina. Dincolo de drumul care ducea spre casă, razele firave de lumină arătau cât de adâncă și întunecată era pădurea.
În timp ce se îndreptau spre drumul principal, Louisa întrezări o altă clădire mai sus, chiar în vârful dealului, o casă modernă, spectaculos amplasată chiar deasupra plantației. Și atunci când în sfârșit ajunseră la casă și coborâră din mașină, Louisa privi în jos și admiră cea mai spectaculoasă priveliște a oceanului, apoi își întoarse privirea pe uscat pentru a contempla dealurile violete înfășurate în ceață, care se contopeau cu cerul.
– Aici lumina se schimbă permanent, de la răsărit până la apus. Îți place ?
– E absolut impresionant.
– Să văd dacă Leo McNairn e înăuntru. El administrează plantația.
Eliott urcă până la ușa principală, servitorul îi deschise și-i răspunse că Leo era plecat în Colombo.
Se întoarse la locul unde Louisa mai contempla oceanul.
– Leo e plecat, dar nimic nu ne oprește să ne petrecem timpul cât mai plăcut aici. Haide să-ți arăt niște arbori de scorțișoară!
– Cred că și lămâie.
– Nu e de mirare că-ți place să vii aici atât de des! Data viitoare, rămân aici câteva zile, de-abia aștept.”
(Jeffries, Dinah. „Văduva de safir”, București: Editura Nemira, 2019, p. 40, 41).
Material redactat de Magdalena Iacob, bibliotecar
Filiala Vasile Aaron