Una din rarele familii de nobili români din Țara Moților cu rol însemnat în secolul al XIX-lea a fost familia Sterca Șuluțiu (sau Șuluțiu/Șuluțu-Sterca) de Cărpiniș. Dintre membrii săi s-au distins mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu, Ioan Sterca-Șuluțiu, Dionisie și Iosif Sterca-Șuluțiu. Ioan Sterca-Șuluțiu a fost funcționar cameral în administrația Marelui Principat al Transilvaniei și proprietar de mine de aur în Abrud, fratele mitropolitului Alexandru Sterca-Șuluțiu – primul mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș al românilor uniți, membru fondator al Astrei. Casa lui Ioan Sterca-Șuluțiu a fost la 1848 centru de întrunire a fruntașilor români și adăpost sigur pentru pașoptiștii refugiați din România. De exemplu, Alexandru Golescu a stat în casa lui Ioan Șuluțiu până la intrarea trupelor rusești în Transilvania, când s-a refugiat la Paris. Ioan Șuluțiu, care fusese ofițer în campania austriacă antinapoleoniană, a fost conducătorul tactic al operațiunilor militare românești de la 1848 din Munții Apuseni împotriva revoluționarilor maghiari, fiind inventatorul legendarelor tunuri de lemn ale lui Avram Iancu. Prin intermediul lui Ioan Șuluțiu comandantul austriac al cetății Alba Iulia a trimis muniție moților din munți, spre a întări rezistența acestora în fața presiunii armatelor revoluționare maghiare. Ioan Șuluțiu s-a distins și prin activitatea sa în sensul dezvoltării întreprinderilor românești din Transilvania. Acesta era tatăl judecătorului Dionisie Sterca-Șuluțiu și al istoricului Iosif Sterca-Șuluțiu. Fratele lui Iosif, Dionisie Șuluțiu a fost comandatul gărzii naționale în Abrud la 1848 și judecător în perioada 1862-96. A fost și un membru marcant al ASTREI Turda. Întreaga sa averea estimată la vremea aceea la 40.000 de coroane a lăsat-o nației în scopuri culturale.
Iosif Sterca Șuluțiu s-a născut în această familie la Câmpeni, în ziua de 10 septembrie 1827. Urmează studii elementare la Abrud, gimnaziale la Zlatna și Cluj (1837-1844), continuând la Târgu Mureș cu studii superioare de drept în perioada 1844-1846. S-a orientat apoi spre studii superioare tehnice la Universitatea din Pesta, fără însă să le finalizeze, fiind surprins de evenimentele revoluționare ale anului 1848.
A participat la Revoluția Română din Transilvania din 1848-1849, atât ca luptător, cât și ca istoriograf în legiunea lui Avram Iancu – Auraria Gemina. Cunoscându-l îndeaproape pe Avram Iancu, Iosif Sterca-Șuluțiu a scris și a publicat o monografie închinată Crăișorului Munților, relatând faptele trăite nemijlocit, monografia apărând în același an și în revista Transilvania nr. V-VI, din iunie-iulie 1897, Anul XXVIII.
Specializarea sa de jurist îi atrage diferite funcții administrative, între care cea de solgăbirău (funcționar), în perioada 1849-1861. În calitate de vicecomite al comitatului Cetatea de Baltă (Târnava Mică) în 1863 a înaintat conducerii Astrei suma de 84,62 florini obținuți prin vânzarea bucatelor dăruite de locuitorii comunelor Ernea, Dârlos, Bernadia, Deaș și Bahnea, pentru a susține noua societate culturală, în aprilie următor donând 379, 38 florini din partea locuitorilor orașului Elisabetopole (Dumbrăveni-ul de astăzi). O contribuție substanțială de 7000 de florini s-a adus cu ocazia Adunării Generale a ASTREI de la Năsăud în 1870, când 44 de comune din acest district s-au înscris membre fondatoare și pe viață ale Asociațiunii. Vestea a avut o înrâurire deosebită asupra suflării românești și treptat, se înființează tot mai multe filiale ale ASTREI, așa-numitele despărțăminte, cu tot mai mulți membri.
După Adunarea Generală de la Mediaș din 1897, Iosif Sterca Șuluțiu a fost ales în Secția Istorică a Asociațiunii, alături de Augustin Bunea, Vasile Goldiș, Ioan Cavaler de Pușcariu, secția fiind prezidată de Vincețiu Babeș. De asemenea, în ședința a treia a Adunării de la Mediaș, s-a aprobat ridicarea Casei Naționale, cu un muzeu istoric și etnografic al românilor, având colecții arheologice și numismatice, o arhivă, biblioteca ASTREI și sala festivă concepută ca sală de teatru și de conferințe.
Iosif Sterca Șuluțiu a fost deputat în Dieta de la Sibiu (1863-1864).
Două legi de maximă importanță pentru națiunea română a votat și promulgat Dieta de la Sibiu: Legea pentru egala îndreptățire a națiunii române și Legea transilvană pentru utilizarea limbii în acte oficiale, prin care românii sunt recunoscuți egali în drepturi cu maghiarii, sașii și secuii. La Sibiu s-a decis și o nouă lege electorală a Transilvaniei și reorganizarea justiției și înființarea Tribunalului ș. a. De altfel, Iosif Sterca Șuluțiu a fost numit judecător (1869-1881) la Tribunalul regesc în perioada imediat următoare administrației liberale austriece (1860-1867). Chiar dacă legislația Dietei de la Sibiu a fost de foarte scurtă durată, anii regimului liberal au permis realizări deosebite. Una dintre ele a fost înființarea ASTREI. Încă de la înființarea Societății Astra în 1861, s-a simțit nevoia să se vorbească mereu de Astra, de președinții ei – începând cu mitropolitul Andrei Șaguna – și de activitate, dar în cazul acesta, despre Iosif Sterca Șuluțiu, se știe chiar și astăzi prea puțin. Cel mai semnificativ fapt este că a fost ales președinte al Asociațiunii ASTRA din Sibiu (al optulea) în anul 1904. Este anul în care se încheie lucrările Palatului ASTRA, care se va deschide cu mare fast la 19 august 1905. Inaugurarea a constituit „cea mai mare sărbătoare spirituală, simbol al unității culturale, materiale și spirituale a românilor de dincoace și de dincolo de Carpați”. Au venit să binecuvânteze Casa Astrei Î. P. S. L. Ioan Mețianu și Dr. Victor Mihalyi de Apșa. Au fost prezenți, din partea guvernului Gustav Thalmann și primarul Sibiului I. Drotleff, membri onorifici ai Asociațiunii Parteniu Cosma, Iosif Vulcan, reprezentanții despărțămintelor, elita sibiană etc.. Cuvântul de deschidere adresat de președintele ASTREI Iosif Sterca Șuluțiu este memorabil, de Răsunet, titlu sub care se și publică împreună cu date legate de terenul intravilan, un istoric al Sibiului, proiectul Palatului, construcție, costuri, meșteri, organizarea expoziției și donatori, o statistică procentuală a membrilor astriști clasați după ocupații, instituțiile implicate în această organizare ei etc. Cu crezul președintelui Șuluțiu se încheie lucrările ședinței Asociațiunii „Noi nici că intrăm în Raiu, dacă nu putem intra, ca români, cu limba și legea noastră strămoșească”. Îl amintește apoi pe Carol cel Mare cu zisa sa Limba spaniolă a limba îngerilor, completând inspirat Limba română e limba Arhanghelilor. Festivitățile de vernisare a Casei Asociațiunii Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român au inclus spectacole de teatru român pentru elite și pentru oamenii de rând.
În calitate de publicist, Iosif Sterca-Șuluțiu a colaborat la Tribuna, Federațiunea, Gazeta Transilvaniei, Transilvania ș. a. În articolele sale istorice, el a intenționat să restabilească adevărul privind viața și activitatea unor fruntași politici pașoptiști. A publicat un Memoriu în șase volume, memorial ce oferă date prețioase despre Avram Iancu, mitropolitul Alexandru Sterca Șuluțiu (unchiul său), Ioan Dragoș, Ecaterina Varga, Simion Balint, Ana Codreanu etc. Datele istorice se întrepătrund cu pilde, anecdote, mici istorioare ce cantonează opera lui în limitele documentarului (nn. Georgeta Penelea). A contribuit cu articole referitoare la istorie și vânat în toate cele trei tomuri ale monumentalei Enciclopedii Române a Dr. Corneliu Diaconovici (vol. I, 1898, vol. II, 1902, vol. III, 1904), prima enciclopedie română.
Iosif Sterca-Șuluțiu a fost membru fondator al ASTREI, membru în direcţiunea Institutului de economii şi credit „Albina” şi a Băncii comerciale „Concordia” din Sibiu, în același timp membru în directoratul şi senatul Fundaţiei Şuluţiene din Blaj.
În Sibiu a locuit în imobilul de pe Strada Mitropoliei nr. 8, fostă Fleischergasse 8. S-a stins la 31 martie 1911, fiind înmormântat în cimitirul de la Biserica dintre Brazi din Sibiu.
Irina Racovițan
Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu
Informare bibliografică și Documentare