„Cum a cîntat Caruso? Această întrebare s-a pus de nenumărate ori, dar nu a primit niciodată un răspuns complet. Fără îndoială, el a fost dăruit de natură cu resurse vocale extraordinare. Laringologii, care au examinat coardele vocale și laringele cîntărețului, au constatat că lungimea și lărgimea acestora i-au dat posibilitatea de a executa sunetele extreme, înalte și joase; flexibilitatea lor extraordinară a dat, în mare măsură, bogăția timbrului. Rolul esențial în arta sa l-a avut însă tehnica sa minunată. Respirația sa era desăvârșită.
Se știe că la început a avut o voce clară. Ea nu era însă amplă. Probabil că pe vremea aceea cînta crispat. Cum a reușit să obțină elasticitatea naturală a mușchilor laringelui și a limbii, nu a putut explica nici Caruso, în mod cu totul satisfăcător. După ce întregul său mecanism vocal-respirator a început să funcționeze în mod natural, dezvoltarea tehnicii nu a fost altceva decât o chestiune de muncă și de timp. Deoarece a avut nevoie de o anumită susținere, după o practică îndelungată a învățat să-și dozeze aerul cu cea mai mare siguranță. Caruso nu și-a forțat niciodată vocea. El a cîntat frumos fiindcă a cîntat natural, și unul dintre secrete – dacă există așa ceva în tehnica de cînt – a fost puritatea vocalelor și intonația clară a consoanelor. Acela care cunoaște legile fundamentale care domină tehnica corectă a cîntului va fi convins de importanța dicțiunii. Cu cît este mai precisă, cu atît va fi sunetul mai liber și mai melodios.” (Key, Pierre V. R.; Zirato, Bruno. „Caruso”, traducere de Aurel Bugariu, prof. dr. Olga Grozăvescu și Victor Mihuț. București: Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, 1966, p. 181 – 182)
Astăzi se împlinesc 100 de ani de la moartea inegalabilului tenor italian Enrico Caruso (2 februarie 1873 – 2 august 1921).
Cei interesați de muzica de operă, de viața și înregistrările vocii lui Enrico Caruso sunt invitați la Compartimentul ARTE al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu pentru a consulta sau împrumuta seria de documente care îi sunt dedicate.
Material realizat de Anamaria Enescu, bibliotecar
Compartimentul Arte