Recomandare de lectură pentru copii
Wilson Rawls, Prietenii copilăriei mele, trad. din engl. de Răzvan Năstase, București: Editura Arthur, 2020.
Adesea, cărțile citite în copilărie ne marchează viețile și pot influența parcursul lor, așa cum a fost și cazul autorului american Woodrow Wilson Rawls. În copilărie a primit o carte din partea mamei, intitulată „Chemarea străbunilor”, scrisă de Jack London, și atât de mult a îndrăgit această carte, încât a purtat-o cu el peste tot și a recitit-o de câte ori a avut ocazia. Datorită acesteia a devenit mai târziu scriitor.
În volumul „Prietenii copilăriei mele”, Wilson Rawls înfățișează crâmpeie dintr-o copilărie fericită, prezentând povestea captivantă a unui băiat pe nume Billy și a celor doi câini ai săi, Bătrânul Dan și Micuța Ann, prietenii lui cei mai buni. Este o poveste despre iubire și aventuri, despre copoi și vânătoare, lucruri pe care, cu siguranță, orice băiat, în special dintre cei care trăiesc în preajma pădurilor și a apelor curgătoare, dorește să le experimenteze. După cum știm, cărțile și animalele sunt prietenii cei mai buni prieteni ai omului, în perioada copilăriei. Sau cel puțin, așa sper.
Povestea începe cu descrierea ținutului în care locuiește Billy, un tărâm de poveste în care se petrece acțiunea cărții:
„Casa noastră era într-o vale frumoasă, ascunsă în stâncoșii munți Ozark. Zona fusese descoperită de curând și nu era foarte populată. Pământul pe care locuiam noi aparținuse indienilor Cherokee și îi revenise mamei datorită sângelui Cherokee care îi curgea prin vine. Era o fâșie de teren cu pământ mănos care se întindea de la poalele munților până spre malurile râului Illinois, în nord-estul statului Oklahoma…(…) Tata a fost primul om care a înfipt lama plugului în acel pământ virgin. (…) În spatele casei, cât vedeai cu ochii se întindeau semeții munți Ozark. Primăvara, mirosul parfumat de flori sălbatice, arbori de Iudeea, arbori de banana nordului și corni era purtat de curenții de aer, împrăștiat peste vale și în jurul casei.
În josul câmpurilor noastre, șerpuiau apele cristaline ale râului Illinois. Malurile erau răcoroase și umbroase. Pământul fertil de lângă râu era împânzit cu paltini înalți, mesteceni și arțari. Pentru un puști de zece ani de la țară era cel mai frumos loc din întreaga lume și profitam din plin de asta. Cutreieram dealurile și malurile râurilor. Știam fiecare cărare făcută de vânat în stufăriș și puteam să recunosc orice urmă de animal în noroiul moale de pe maluri.
Cel mai mult mă fascinau urmele lăsate de ratoni. Obișnuiam să petrec ore întregi studiindu-le.” (p. 15-16)
Dorința cea mai arzătoare a lui Billy era aceea de a avea un câine, dar nu orice câine, ci unul de vânătoare. Îi vedea chiar și noaptea în somn și, în repetate rânduri, își ruga părinții să-i cumpere și lui un câine, însă aceștia îi spuneau de fiecare dată că un copoi costă mulți bani (35-40 dolari/buc.), iar ei nu aveau această sumă. Azi așa, mâine așa, până când băiatul, într-o zi, după ce a prășit porumbul, s-a dus într-o tabără de pescari, care tocmai părăseau locul, pentru a scotoci după niscai comori. În astfel de tabere părăsite de pescari găsea de fiecare dată lucruri practice, uitate de cei care campau acolo: o undiță, un cuțit frumos înfipt în trunchiul unui paltin. Dar cea mai mare comoară dintre toate pe care a găsit-o a fost o revistă pentru vânători și pescari. Această revistă i-a schimbat viața. Pe paginile de la final, băiatul a găsit o secțiune cu anunțuri – „câini de vânzare”- cu toate felurile de câini și cu rase de care nici măcar nu auzise. „În colțul cel mai din dreapta, jos, am găsit un anunț care mi-a tăiat respirația. Cu litere mici zicea așa: «Pui Redbone Coonhound, rasă pură – 25 de dolari exemplarul. Anunțul era de la o canisă din Kentucky.»” (p. 26)
Și de aici a început totul. Știind că nu poate primi ajutor de la părinți a decis să strângă singur 50 de dolari pentru a-și lua doi câini, precum cei din anunț. Dar cum să strângă bani? Acolo, pe malurile râului lllinois, la umbra răcoroasă a paltinilor înalți și albicioși, l-a rugat pe Dumnezeu să-l ajute să facă rost de doi pui de copoi.
„Încet-încet a început să mi se contureze în minte următorul plan: să vând chestii pescarilor, ca de pildă: languste, plevuști și legume proaspete, în sezonul fructelor de pădure, tot ce culeg să-i duc bunicului ca să le vândă în magazin; iarna, să pun capcane, iar blănurile o să le vândă bunicul negustorilor. Și astfel exista o cale de-a face rost de căței, economisind bani.” (pag. 27)
Însă pentru a duce la bun sfârșit acest plan, i-au trebuit doi ani, timp în care a muncit ca un sclav, iar mâinile și picioarele îi erau pline de zgârieturi de la spini, dar a fost conștient că Dumnezeu l-a ajutat să-și ducă la îndeplinire planul, deoarece i-a dat speranță, curaj și hotărâre. Cu banii pe care i-a strâns cu atâta efort, s-a dus la bunicul lui ca să-l ajute să-și cumpere câinii din anunțul găsit în revistă, în urmă cu doi ani. Episodul cu bunicul este demn de remarcat (p. 31-34), deoarece acesta a rămas extrem de impresionat de efortul pe care l-a depus băiatul pentru a strânge acei bănuți, cu scopul de a-și cumpăra câinii mult visați. Drept recompensă, a vorbit cu cei de la canisa din Kentucky să-i trimită doi copoi și, pe deasupra, l-a răsplătit pe băiat cu o pungă plină cu bomboane, dar pe care acesta, le-a dus surorilor lui dragi, dând dovadă prin acest gest de multă generozitate și nu doar acum, ci pe tot parcursul volumului.
În momentul în care i-au sosit câinii, a plecat singur, pe jos, după ei în orașul din apropiere, fără ca să le spună nimic părinților sau bunicului, deoarece a ținut morțiș să-și întâlnească singur câinii, pe care avea să-i prețuiască până la moarte. De aici încep aventurile celor doi câini și ale băiatului care, pe parcurs, va trece print-un adevărat proces de maturizare alături de ei. Cititorii vor întâlni în carte multe momente emoționante, așa cum este episodul cu pariul bunicului, care se va încheia cu moartea lui Rubin Prichard, sau pasajul în care este relatat marele campionat de vânat ratoni, câștigători fiind Bătrânul Dan și Micuța Ann. Ce mai tristă parte a cărți, însă, este aceea în care este relatată moartea celor doi câini. Ca și în viață, nimic nu durează veșnic, însă acest final a scos la iveală iubirea necondiționată a câinilor față de băiat, împinsă până la sacrificiu, dar și a comportamentului câinilor, a unuia față de celălalt.
Dacă vă întrebați, dragi cititori, de ce autorul a preferat un final trist al cărții, care a culminat cu moartea celor doi câini, eu consider că este o alegere potrivită, întrucât băiatul încheia un capitol din viața lui și începea un altul, acela de a urma o școală în oraș, educația fiind importantă în viață pentru progresul oricărui individ. Câinii, cu siguranță nu s-ar fi integrat în viața de la oraș, locul lor era în mijlocul pădurilor, al câmpiilor și al râurilor, spații în care au crescut și au vânat. Important este faptul că ei au jucat un rol important în viața băiatului și a familiei lui, deoarece prin toată munca lor au facilitat posibilitatea mutării acestora la oraș (prin asigurarea banilor câștigați la campionatul de vânat, obținuți din vânzarea blănurilor ratonilor vânați de către bunic). Legenda cu feriga roșie de la finalul cărții, care face referire la o veche legendă indiană, atrage, de asemenea, atenția cititorului. Stătea pe mormântul câinilor, „ca o flamură roșie pe covorul verde, care părea să zică: La revedere și nu-ți face griji, căci voi fi aici mereu.” (p. 296-299)
„Prietenii copilăriei mele” este o carte despre iubire, sacrificiu, prietenie și devenire, este o carte despre aventurile frumoase și mai puțin frumoase trăite de Billy și cei doi prieteni ai lui, copoii Bătrânul Dan și Micuța Ann. De asemenea, este o carte despre formarea și întărirea caracterului, despre maturizare, dar și despre comportamente frumoase, atât în ce-l privește pe băiat (dorința de-a face singur anumite lucruri; dârzenia în efortul de-a strânge banii pentru cumpărarea câinilor; generozitatea – de câte ori primea bomboane de la bunicul, le ducea și surorilor lui, chiar și cupele câștigate cu mult efort la campionatul de vânătoare, le-a dăruit surorilor lui; perseverența, în dresarea câinilor, respectarea cuvântului dat, etc), cât și pe cei doi câini (loialitate, curaj debordant, istețimea lor, tot ceea ce făceau, făceau împreună, se așteptau unul pe celălalt când mâncau, nu-și furau mâncarea unul de la celălalt, vânau doar împreună și numai cu băiatul, se salvau unul pe celălalt în situații critice la vânătoarea de ratoni și, mai mult, au dat dovadă de un devotament extraordinar, atunci când i-au salvat viața băiatului în confruntarea cu puma, chiar cu prețul propriilor vieți). Câinii lui Billy deveniseră cei mai faimoși copoi de vânătoare din ținut, în ciuda dimensiunilor lor, fiind cei mai mici câini de vânătoare după părerea vânătorilor. Însă, ei și-au demonstrat abilitățile la campionatul de vânătoare, confirmând faima pe care și-au câștigat-o.
Considerat unul dintre romanele clasice foarte populare ale literaturii americane destinate publicului tânăr, „Where the Red Fern Grows” a stat la baza a numeroase ecranizări cinematografice.
Celebritatea celor trei personaje ale cărții, Billy și cei doi câini de vânătoare, a fost răsplătită prin înălțarea unui grup statuar în fața bibliotecii publice din Idaho Falls, care poartă denumirea „Dreams Can Come True”/ „Visele pot devenit realitate”. (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Wilson_Rawls)
Vă invităm, dragi copii, să împrumutați volumul prezentat și să vă bucurați de o lectură plină de aventuri, căci, ce este copilăria, dacă nu o frumoasă aventură în drumul spre adolescență și maturitate.
Cartea este disponibilă atât la sediul central, la Compartimentul pentru Copii, cât și în filialele Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu.
***
Woodrow Wilson Rawls (n. 24 septembrie 1913 – d. 16 decembrie 1984, Oklahoma, SUA) a fost un scriitor american cunoscut în special pentru cele două romane ale sale: ”Where the Red Fern Grows. The story of two dogs and a boy”/ „Prietenii copilăriei mele” și ”The Summer of the Monkeys”/ „Vara maimuțelor”, cărți extrem de apreciate în America, motiv pentru care autorul a și devenit speaker motivațional, vizitând în jur de 2000 de școli din 22 de state, până în momentul în care a fost diagnosticat cu cancer în anul 1983. Ambele cărți au fost ecranizate, întrucât s-au bucurat de aprecierea publicului. Deși el și soția lui, Sophie Ann Styczinski, nu au avut copii, el a simțit mereu că în fanii lui avea mulți copii, cărora le dădea mereu sfaturi, ca de pildă: ”Children are always asking me what advice I can give them on trying to be a writer, I always tell them to do a lot of reading, read and study creative writing, then start writing and keep writing and then they can be a writer too. Someday they will make it if they don’t give up” („Copiii mereu mă întreabă ce sfat pot să le dau pentru a deveni ei înșiși scriitori, iar eu le spun că trebuie să citească mult, să citească și să studieze scrierea creativă, apoi să înceapă să scrie și să continue să scrie și astfel pot și ei, la rândul lor, să devină scriitori într-o zi, cu condiția să nu renunțe niciodată.”) (Wikipedia)
***
Toate proiectele și activitățile Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu se desfășoară cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Sibiu.
Material realizat de Daniela Sava, bibliotecar
Filiala Bâlea
1 Comment
Betty
Prietenii copilărie mele