Albumul publicat de Gheorghe Jurma şi Erwin Josef Ţigla, „Monumentele Mihai Eminescu”, (Reșița, Editura „Banatul Montan”, 2018) a apărut în cadrul proiectului ROMÂNIA CENTENAR, 1918-2018 al Forumului Democrat al Germanilor din judeţul Caraş Severin şi reprezintă cea de-a nouăsprezecea apariţie editorială a Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. Volumul cuprinde o panoramă reprezentativă a monumentelor închinate lui Mihai Eminescu, atât din ţară, cât şi din străinătate, realizate de mari artişti în încercarea de a descifra absolutul eminescian.
Realizatorii volumului și‑au propus să inventarieze fotografic toate monumentele de for public dedicate lui Mihai Eminescu, din țară și străinătate: statui, busturi, plăci memoriale, care întreţin un dialog vizibil şi secret cu chipul poetului dar şi cu destinul şi opera lui. Ei regretă că, în ciuda eforturilor depuse, nu au reuşit să afle toate informațiile esențiale despre paternitatea unor lucrări și contextul în care acestea au fost comandate sau realizate. Un alt regret al lor se referă la starea de conservare deplorabilă a unora dintre monumente, care nu sunt întreţinute sau au fost chiar vandalizate.
„Dacă fotografia şi tiparul au arătat cele dintâi chipul poetului, monumentele publice au promovat în timp o imagine complexă şi simbolică până la dimensiunea unui «paznic de far» al comunităţii cu care se identifică sau de apărător al graniţelor sale” (Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, „Monumentele Mihai Eminescu”, p. 9).
În carte au fost inserate şi poezii sau fragmente eminesciene al căror mesaj încearcă deschideri spre esenţa întemeietoare a operei.
Erwin Josef Ţigla a străbătut toate regiunile României şi alte ţări precum Ucraina, Republica Moldova, Ungaria, Austria şi Germania, parcurgând peste 15.000 de kilometri pentru a realiza mii de fotografii, adică tot atâtea mărturii despre spaţii în care există monumente şi plăci comemorative dedicate lui Eminescu. Desigur sunt în primul rând locuri speciale pe care poetul însuşi le-a parcurs în viaţa sa, dar şi altele care s-au legat în timp de viaţa şi opera lui Eminescu.
Gheorghe Jurma a scris mai multe cărţi despre Eminescu şi îngrijeşte la Reşiţa colecţia editorială „Eminescu”. A organizat expoziţii de carte de şi despre Eminescu, a publicat bibliografii şi cataloage cu același subiect.
Pentru arta românească, chipul lui Eminescu reprezintă o supremă atracţie pentru a reuşi o întâlnire profunda cu chipul geniului. Mulţi sculptori au avut o ardentă preocupare pentru acest proiect. Unii au reuşit să îşi realizeze visele, alţii au trăit durerile neîmplinirii. Sculptori români din toate generaţiile lasă timpului lor şi viitorului imaginea lui Eminescu. Dintre sculptorii care au realizat chipul geniului amintim pe Ion Georgescu, realizatorul monumentului de la Botoşani şi al medalionului în relief înalt pe mormântul de la cimitirul Bellu, Oscar Han care în perioada interbelică s-a dovedit un remarcabil sculptor, cu un stil monumentalist apreciat de contemporani. El a realizat monumentul Eminescu de la Constanţa inaugurat într-un cadru festiv la 15 august 1934. Amintim aici şi alte nume: Cornel Medrea, Ion Jalea, Ion Vlasiu, Ovidiu Maitec, Dumitru Pasima, Romul Ladea, Ion Faur Schmidt, Gheorghe Adoc, Ion Lucian Murnu.
În fiecare an, artişti consacraţi sau tineri care bat la porţile consacrării, meditează – în marmoră sau bronz – la chipul geniului.
La noi în ţară, monumentele eminesciene se înşiră de la nord la sud şi de la est la vest, şi în cele mai neaşteptate locuri, chiar în sate izolate, între blocuri, în faţa unor instituţii, sau chiar într-o salină sculptată desigur, în sare ca cea de la Salina Slănic. Poetul Mihai Codreanu scria într-un poem dedicat Statuii lui Eminescu: „El e statuia vie-a-ntregii naţii / Şi marmora-i dura-va-n nesfârşitul / Atâtor viitoare generaţii”. La Sibiu, în Parcul Sub Arini, se află bustul poetului realizat din bronz de sculptorul Radu Moga (1906-1950). La inaugurarea din 1938 au vorbit scriitorii Ion Minulescu şi Cezar Petrescu. Acest sculptor din Brad este mai puţin cunoscut dar tot el este autorul unor lucrări precum: bustul lui Avram Iancu din Ţebea, statuia lui Decebal din Deva, bustul lui Crişan din oraşul Brad, Monumentul Unirii din Lugoj etc.
După Marea Unire din 1918, toate localităţile marginale au crezut de cuviinţă să ridice statui poetului Mihai Eminescu: de la Dumbrăviţa, Botoşani, Dorohoi, Iaşi, Suceava, Vatra Dornei, pînă la Timişoara, Oraviţa, Arad, Oradea, Giurgiu, Galaţi, Brăila. Prima statuie din România închinată poetului este cea de la Galaţi, realizată de sculptorul F. Storck, în marmură de Cararra. Ceremonia din oraşul- port a avut loc în 16 octombrie 1911 şi s-a desfăşurat în prezenţa a zeci de personalităţi ale vremii printre care Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Duiliu Zamfirescu, Emil Gârleanu. Cel dintâi monument după Marea Unire se ridică în Banat, la Sânnicolaul Mare, în 1925. Octavian Goga spunea atunci în discursul său „O graniţă se păzeşte sau cu un corp de armată, sau cu statuia unui poet legată de inimile tuturora” (p. 63)
„Oraşul Iaşi e perceput ca unul din locurile unde Eminescu este resimţit ca acasă, în Copou lângă Tei, lângă Biblioteca Centrală Universitară unde el însuşi a fost director, şi care astăzi îi poartă numele. Iaşul este locul unde poetul a visat, a scris, a iubit-o pe Veronica Micle, a trăit prietenia cu Ion Creangă, a lucrat la bibliotecă, a participat la şedinţele Junimii… Lângă bibliotecă este aşezată statuia din bronz, realizată de sculptorul Ion Schmidt-Faur şi inaugurată în 1929. Soclul statuii e decorat şi cu două basoreliefuri inspirate de poezia eminesciană. Şi în faţa teiului există un bust de bronz al lui Eminescu, dezvelit în 1934, în Parcul Copou, opera sculptorului Ion Mateescu.
Una dintre cele mai cunoscute şi apreciate statui este cea de la Bucureşti, al cărei autor este Gheorghe Anghel, amplasată în scuarul din faţa Ateneului Român. Tot aici trebuie menţionată efigia de pe monumentul funerar de la Cimitirul Belu, avându-l ca autor pe Ion Georgescu, cel care a realizat şi bustul poetului din parcul oraşului Botoşani.” (p. 91-92)
Filiala „Vasile Aaron” deține o statuetă din ipsos reprezentând capul marelui poet, ea a fost obţinută din donaţii, de la o cititoare. Din păcate autorul este necunoscut, ştim doar că este un profesor de arte plastice din Alba Iulia. Statueta reprezintă foarte fidel chipul poetului, motiv pentru care tronează permanent pe un raft şi este foarte apreciată în rândul cititorilor mai ales că este prezentată în mod deosebit la activităţile aniversare.
Vă invităm să consultați volumul „Monumentele Mihai Eminescu”, în cadrul Compartimentului Arte al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu.
Material elaborat de Magdalena Iacob, bibliotecar
Filiala Vasile Aaron